http://de-nimic.info

Sa gandim.

Iar incep.



A: Se intampla sa nu te tii de cuvant. E urat.
V: De asta nu ma tin de el... e urat.
A: Nu. E urat sa nu te tii de cuvant, e nepoliticos. E bine sa fii de incredere.
V: Sunt V si nu am maini.
A: Nu am inteles nimic.
V: Sunt V. Nu vreau sa fiu nici "de incredere" nici altcineva.
A: Si cu mainile ce-i?
V: Cu ce-ai vrea sa ma tin de cuvant?
A: Nu ma. A te tine de cuvant inseamna a face ce ai promis.
V: Si daca promit ca nu o sa ma tin niciodata de o promisiune, de care promisiune trebuie sa ma tin?
A: N-ai maini.
V: Ha ha... stiam eu ca replica asta merge oricand.
A: Nu are picioare.
V: Ce? Si asta merge oricand?
A: Da V. Si aia fara maini si asta fara picioare merg oricand.
V: In carje n-are cum sa fie fiindca n-are maini.
A: Hai s-o lasam balta.
V: Cand te-am intalnit prima data imi erai mai simpatic.
A: Adica?
V: Adica acum te-ai facut mai rau.
A: De ce zici asta?
V: Cum sa o lasam in balta? Vrei sa raceasca?
A: Nu lasam nimic in nicio balta. Era doar o expresie. Atata vorba pentru nimic.
V: Adica eu muncesc pentru el?
A: Ce muncesti tu si pentru cine?
V: Pentru nimic asta.
A: Ioi... si aia-i expresie.
V: Da` ce expresiv esti tu mai ardelene.
A: Nu ard lemnele ca-i vara. Si nici lenea fiindca-i infinita.
V: Iar schimbi rolurile?
A: Nu, dar in orice caz, trebuie sa schimb subiectul.
V: Si ce primesti in schimb?
A: Liniste.
V: Ok, ok, tac.
A: Nu. Asta primesc in schimb: liniste.
V: Cum vine asta?
A: La fel cum se si duce, aparent. Cel putin asa-i cu tine prin preajma.
V: Acum eu nu mai inteleg nimic.
A: Da, are dubla personalitate, de aia nu-l intelegi.
V: Si ziceai ca schimbi subiectul pe liniste?
A: Da, dar vad ca nu esti de acord.
V: Ba cum sa nu? Doar ca vreau si eu unul.
A: Unul?
V: Da, un subiect.
A: De discutie?
V: Daca numai din alea mai ai...
A: Ok, deschidem un subiect nou.
V: Hai ma A... pe alea deschise nu le pot schimba.
A: De fapt, daca un subiect nu-i deschis, nu-l poti schimba.
V: Nu stiu... tu esti ala ce se pricepe la afaceri.
A: De fapt, niciunul din noi nu se pricepe prea bine la afaceri.
V: Spune-i asta omului.
A: Tocmai am facut-o.
V: I-ai soptit? Voiam sa vad si eu ce fata face cand ii spui.
A: Suntem gandurile lui. Sa vezi ce fata facem noi daca incepe sa se gandeasca la un monstru care-i mananca pe A si V.
V: Nu-i da idei gratis. Schimba-le cu ceva. Parca ziceai ca esti priceput la afaceri.
A: Nu... tu ziceai asta.
V: Unde bati?
A: ... si unde crapa.
V: Asta-i sotia crapului?
A: Iti mai spun odata: nu-i vina mea ca nu am diacritice.
V: Era sotia crapului cu diacritice? Astea-s un fel de implanturi pentru pesti sau ce?
A: Deja gandesti murdar.
V: Ai mai vazut tu un gand gandind?
A: Nu asta facem?
V: Nu. E suficient sa existam.
A: Mi-e somn.
V: Se da la crapa cu diacritice?
A: Cine?
V: Somnul.
A: Hai ca exagerezi.
V: Am spus doar "somnul". Exagerezi daca zici ca exagerez.
A: Am plecat.

Ia un loc.

Sunt convins ca o sa va dati seama despre ce vorbesc si in acelasi timp stiu ca mai sunt completari si lucruri pe care nu le-am cuprins.


1-7 ani: "Oo, uite ce dlagut e... seamana cu maica-sa."
Asta e perioada in care ti se ciupesc cel mai mult obrajii. Toata lumea incearca sa te atinga si toata lumea incearca sa vada din ce esti facut, ca doar e imposibil sa fii si tu ca toti oamenii, trebuie sa ai vreun lansator de dragalasenie pe care-l porti pe undeva pe la subrat. In perioada asta inveti cele mai multe lucruri pe cea mai multa lume si spui cele mai bune bancuri la care toti din jur rad cu un "giugiugiu" atasat. Multa lume uita cine pe cine, ce limba trebuie sa invete. Sunt convins ca atunci cand o sa vorbeasca cu copilul, un adult o sa spuna: "Da` ce puisor dlagutel avem noi aiiiici. Cine-i cel mai flumusel baitel?" si nu in varianta omeneasca a propozitiei. Pentru copii asta-i o perioada mult mai dificila decat o vad adultii. Trebuie sa inveti sa vorbesti singur sau ascultandu-i pe adulti vorbind intre ei, trebuie sa te obisnuiesti cu o multime de perechi de ochi boldindu-se la tine in permanenta, trebuie sa te supui unei inepuizabile comparatii cu unul din parinti sau cu un unchi de pe mama tatalui bunicului si nu in ultimul rand, trebuie sa inveti sa raspunzi la o multime de intrebari despre personalitate, placeri si obisnuinte (cand ajungi in ultima perioada a intervalului de varsta de mai sus). Prin tine o sa treaca o multime de sentimente si amintiri care sa-i faca pe cei mai mari sa se regaseasca si sa-si aduca aminte de propria copilarie.

Dialog posibil si probabil la intalnirea a doi adulti din care rezulta un inevitabil cadou pentru copil:

Parinte: Cum se spune?
Copil: "Multumesc", dar am zis dejaa!


7-11 ani: "E baiat mare de-acuma, merge la scoala..."
Perioada dificila din multe puncte de vedere. Pentru inceput, trebuie sa treci prin primele zile de scoala si prin intalnirea cu o multime de copii de aceeasi varsta cu tine, mai mari si sa nu fie uitati nici profesorii (pe care inca nu-i ai dar care te infioara cand trec pe colidoare imprastiind in stanga si dreapta solutie de infiorare cu efect imediat). Acum dai de o multime de copii care-ti dau fie impresia ca esti mai bun si mai bland, fie ca esti mai "cool" decat credeai.  E prima data cand ti se pare ca esti coplesit de ceva mai mult decat imbratisari si pupuri. Ai impresia ca iti pierzi o foarte mare parte din timpul alocat unei mingi, facand teme. Nu intelegi ce vor de la tine toate bastonasele si liniutele in prima perioada a intervalului ca mai apoi sa fii terorizat de cratimele despre care unii nu stiu nici in ultimul interval, discutat mai jos. Tot acum iti faci si primii prieteni si iti spui ca "in sfarsit am si eu cu cine discuta de Ben10 si echipa extraterestra". Inca nu-ti dai seama, dar parca incepe sa-ti placa sa petreci mai mult timp cu niste copii de varsta ta decat cu parintii. Incepe sa ti se si ceara cate ceva si in acelasi timp incepe sa-ti fie impusa realizarea faptului ca "viata nu-i usoara, trebuie sa lupti!".

Dialog posibil si probabil intre o persoana la balconul unui bloc si un copil murdar de afara:

Parinte: Hai in casa sa mai mananci ceva ca de dimineata stai flamand!
Copil: Nu mi-e foame!! Lasa-ma sa ma joc. Vin mai tarziu!!



11-14 ani: "Ce-ai mai crescut, in curand mergi la liceu, trebuie sa te inveti cu greul."
Intalnesti persoanele care acum cativa ani iti dadeau senzatia ca transpira rautate prin toti porii. Ai un grup de prieteni destul de bine stabilit, dar esti la varsta la care ai inteles ca e bine, sanatos si aproape normal sa accepti si alte persoane in grupul tau. E perioada in care probabil descoperi mai mult din calculator si internet (daca nu ai facut asta deja in perioada 2) si incepi sa-ti pierzi tot mai mult timp acolo. Sigur, pe plan scolar, temele se tot aduna, timpul liber mai tot scade si incepti sa regreti gradinita si perioada a II-a in care iti puteai face temele in cateva zeci de minute ca mai apoi sa fii liber. Incepe sa apara senzatia de "copleseala psihica si morala" si relatia cu parintii incepe sa piarda teren in fata infinitelor distractii si timp liber pe care-l poti petrece cu prietenii. E perioada in care frustrarea poate atinge cote ce par insuportabile din doua motive. In primul rand, esti intrerupt si chemat in casa sau scos de la calculator si pus la culcare cand erai in mijlocul unei oarecare actiuni, cu toate ca atunci nu-ti dai seama sau nu vrei sa recunosti ca te afli in permanenta intr-un astfel de "mijloc". Al doilea motiv e mult mai simplu de mentionat, dar mult mai complex din alte puncte de vedere: te apropii de ultima parte, despre care vorbim mai jos de dialog.

Dialog posibil si probabil:

Parinte: Hai odata in casa mai copile ca-i 10 ceasul.
Copil: Hai mama... uite cati mai sunt afara, mai lasa-ma si tu in pace si nu ma mai tot stresa atat. Cum de pe nimeni altcineva nu cheama in casa? Tu esti singura care nu intelege.


14-18 ani: "Esti barbat de-acum, trebuie sa inveti sa te descurci si singur."
Partea cea mai flamanda sa fie discutata. Incepi prin a-ti defini ceea ce tu numesti personalitate. Incepi sa ai opinii si pareri tot mai multe si mai intens exprimate. Pe plan scolar, ajungi la liceul despre care stii deja, suparator de bine chiar, cat de greu va fi. Alti colegi, alti prieteni, mai multe pareri. E secventa cel mai greu de discutat, tocmai pentru ca fiecare poate gasi o alta interpretare a ei. Incepi sa-ti schimbi tot mai multe gusturi. Crezi ca deja ti se cere mult mai mult decat ar trebui. Am impresia ca e o perioada in care ti se pare ca mai toata lumea are ceva cu tine. Unii spun ca e cea mai frumoasa perioada a vietii. Eu n-o vad asa, scuze de dezamagesc. Probabil ca tot ce e frumos apare dupa ce a disparut deja. Suna destul de alambicat, dar abia dupa ce dai de ceva mai urat si mai greu, incepi sa ai senzatia ca ce a trecut a fost mai frumos si mai usor, dar asta nu inseamna ca i se pune si un "cel mai" in fata. Toti tinerii de varsta asta, fie ca recunosc, fie ca nu vor sa o faca, isi doresc sa faca ceva spectaculos, ceva ce poate impresiona "audienta". Multi se schimba din anumite puncte de vedere doar pentru ca exista altii carora le vine greu sa faca asta si care reusesc sa modeleze in modul de ei placut ce au in jur. E adevarat, e posibil ca in perioada asta sa iti faci cei mai multi prieteni si poate cei mai bune (cu toate ca trebuie sa recunosc ca am spus asta doar pentru ca am auzit-o de multe ori, nu pentru ca o cred in mod deosebit). Raman micile distractii, care-si pierd insa tot farmecul dupa ce termina. Ti se aduce la cunostinta tot mai des ca-i rau sa fii rau si bine sa fii bun. Probabil ca ai impresia ca stii tot ce ti se spune (facand un mic salt peste orele de curs) si esti enervat din ce in ce mai mult si din in ce in ce mai des, pana uiti de ce te-ai enervat.

Dialog posibil si probabil:

Parinte: Iar te-ai impiedicat pe scari azi-noapte. Ai baut?
Tanar: Nu. Aveam putin rau de inaltime.



Opinii...
A-mi fi iertate eventualele greseli.

Flux... 3.

• E infinit de greu  de demonstrat ca ceva este infinit. 

• O persoana experimentata si "trecuta prin viata" este doar o persoana care a avut mai mult timp sa cunoasca, invete si experimenteze tipare. 

• Fiecare om este mai bun decat cel putin un altul intr-un anumit domeniu, dar mai slab decat multi altii in altul. Asadar, fiecare om de pe planeta este situat intre cel putin doua persoane, ceea ce face din populatia lumii o multime in care ordinea nu exista, fara o parte superioara si una inferioara. Asta ne face pe toti egali, nu dreptul la vot.  

• Daca nu poti sa treci peste o problema, poate ar trebui sa incerci sa treci pe sub ea. 

• E normal sa nu poti daca nu incerci. E normal sa nu incerci daca nu vrei. Asadar, e normal sa nu poti daca nu vrei. Dar e normal sa nu incerci daca nu poti?

• Cea mai usoara modalitatea de a schimba un om este prin a-i lua comfortul. 

• Bine-a zis cine-a zis, cand a zis ce-a zis, ca de nu zicea, n-ai fi zis c-a zis candva ce-a zis deja. 

Revin.

Trebuie citite si postarile "Un gand..." si "Acelasi gand" inainte de aceasta.


A: Nu esti suficient de insistent.
V: Iar incepe... Ai dreptate, nu te-am mai auzit de ceva timp.
A: Nu-i vina mea.
V: De fapt, ma bucuram ca nu te-am mai auzit de ceva timp.
A: In orice caz, trebuie sa lupti mai mult pentru ceea ce vrei sa obtii.
V: Traim timpuri pasnice.
A: Nu lupta de aia.
V: Lupta e... lupta. Nu e de aia sau de aialalta.
A: Ba da... ma refer la faptul ca trebuie sa te agiti mai mult.
V: Imi bate inima prea tare daca ma agit.
A: Si mai conteaza asta daca obtii ce vrei?
V: Conteaza. Vrei sa mor?
A: Ma intrebi daca vreau sa mor?
V: Nu, vorbeam de mine.
A: Suntem una si aceeasi persoana. Am mai avut discutia asta.
V: Si-ai pierdut-o?
A: Ce sa pierd?
V: Discutia... ziceai c-ai mai avut. Nu o mai ai?
A: Ba da, chiar acum, dar nu la asta ma refeream.
V: Asta ai spus.
A: Da, dar nu asta am vrut sa para.
V: Mar.
A: Ce... fructe?
V: Da. Imi place mai mult marul.
A: Si ce? Ce treaba are asta acum?
V: Ziceai ca nu ai vrut sa para. Eu nu am vrut sa mar.
A: Faci intentionat?
V: Sa mar? Nu... se intampla.
A: Nici macar nu suna romaneste.
V: Nici asta, dar eu nu dau vina pe tine ca n-ai diacritice.
A: Pe cine?
V: Pe cine, ce?
A: Pe cine sa critice?
V: Asta era rolul meu. Eu pun intrebarile prostesti aici.
A: Suntem unul si acelasi... de cate ori sa-ti repet?
V: Am inteles... nu-s insistent, nu o sa fiu insistent. Care-i problema?
A: Hop... uite-l pe asta cu pistol.
M: Cum sa nu fii insistent? E frumos asa?
V: Cu mine vorbeste?
A: Cu noi... suntem in aceeasi oala.
V: Asa zicea si morcovul catre cartof.
A: Nici nu o sa te intreb ce-ai vrut sa zici.
V: Nici n-are rost, doar ma auzi...
M: Eu sunt inca aici. Lasati prostiile.
V: Eu n-am asa ceva. Ai una de imprumut?
M: Ce sa am de imprumut? Nu-ti dau pistolul.
A: O sa te obisnuiesti cu el. In fine... ce-i cu tine?
M: Un pistol.
A: Nu... adica, ce vrei de la noi?
M: Un pistol nou?
A: Nu, nu... adica, de ce ai venit aici?
M: Fiindca trebuie sa va spun ca nu-i bine sa renuntati. Cum adica sa nu fii insistent? Daca trebuie, trebuie.
A: Care-i diferenta dintre tine si ala pe cal?
M: Eu n-am cal.
A: Bine, vad... dar ma refer la scopul tau. Cu ce-i diferit de scopul aluia pe cal?
M: Nimic... doar ca aluia i-a murit calul.
V: Saracul... nici n-am apucat sa facem cunostinta.
A: Credeam c-ai disparut.
V: Tu ai disparut?
A: Nu, de ce?
V: Acum cine nu tine minte ca suntem acelasi gand?
A: Sa revenim... care-i treaba cu pistolul?
M: Eu, dar eu nu-s o treaba. Sunt un gand.
A: In curand nu o sa mai pot face fata. De ce ai pistol?
M: Sa par mai serios si mai inspaimantator.
A: Aha... de ce?
M: Fiindca trebuie sa spun lucruri importante pe care nu le crede nimeni.
V: Ai impuscat vreodata pe cineva?
M: Nu... e cu gloante oarbe.
V: Saracele...
M: Cine?
V: Gloantele... s-au nascut asa?
M: Cum "asa" ? Si... cine?
V: Fara vedere... gloantele.
M: Nu. De fapt, gloante oarbe inseamna gloante inexistente.
A: Asta-i chiar mai grav decat a fi orb.
V: Si atunci cu ce tragi?
M: De ce sa trag?
V: De ce ai pistol?
M: Am mai raspuns la intrebarea asta.
A: Doar sa pari mai dur?
V: Pere...
A: Ce pere?
V: Pere, nu pari. O para, doua pere.
A: Ai mai spus gluma asta.
V: Deci tu ai mai facut greseala asta.
Z: Ai vazut vreodata vreo fata cu acea "I`m untouchable face" cu toate ca nimeni nu incearca sa o atinga?
V: Ce-a fost asta?
M: A plecat.
V: Tocmai de asta am pus intrebarea la trecut.
A: Un zburator...
V: Eu n-am vazut aripi.
A: Nu zburator de ala. El doar vine si pleaca. Oamenii au ganduri din astea tot timpul.
V: De ce il mai au daca oricum pleaca?
A: E involuntar. Apare fara vointa... pe cand noi...
V: Noi suntem voluntari. Nu suntem platiti ca sa aparem pe blog.
A: Mai bine plecam.
V: Cum?
A: Cum am si venit. Disparem pur si simplu.
V: Ca un fel de zburatori?
A: Toate gandurile sunt asa.
V: Nu vreau sa plec.
A: Trebuie. Suntem prea lungi.
C: 19, 20, 21...
A: Ce faci?
C: Numar randuri.
A: Cum faci asta?
C: Nu eu... o face omul pentru mine.
A: Si de ce te-ai oprit?
C: M-ai intrerupt tu.
V: E doar o scuza... s-a plictisit.
C: Da, ai dreptate. Suntem in aceeasi minte. Nici nu stiu de ce mai incerc sa va mint...
A: Trebuie sa spun ceva inaintea lui V. Sigur o sa puna o intrebare prosteasca.
C: Plecati.
A: Pa.

Anterioritati.

Prezentul nostru este bazat pe anterioritati. Aceeasi propozitie poate sa para prosteasca, amuzanta, ciudata, ilogica, imorala, misterioasa, fara sens, plina de inteles sau moment de genialitate confirmata, cand este spusa, pe rand, de o anumita persoana / categorie de persoane diferite. Cu greu poate fi gasit ceva ce este luat ca atare, fiindca nu stim ce inseamna asta. De aici, atat de desele confuzii, neintelegeri, conflicte.
Un singur lucru este sigur: nu putem fi siguri de nimic, exceptand adevarul acestei propozitii.
Suntem tot mai ocupati si ne sta intr-atat mintea la problemele proprii, incat nu dam atentie nimanui si la nimic din jurul nostru.
Un experiment poate fi facut pentru a demonstra asta: 100 de oameni de afaceri, asezati in aceeasi camera, in rand, ocupandu-se de propriile probleme. Daca de la un capat al sirului se va cere o cana cu apa, mesajul va fi transmis de la unul la celalalt intr-un asemenea fel incat, de la celalalt capat al sirului va fi trimis, din mana in mana, un fier de calcat la reducere.
Asadar, daca nu vrem sa murim insetati, dar cu camasa calcata, trebuie sa invatam sa ne dezvatam de ceea ce am fost invatati.

Privesc din unghiuri.

Cateva din lucrurile pe care le-am remarcat privind in jur:


Iti doresti ceva suficient de mult atunci cand reusesti sa nu ti-l mai doresti cand stii ca nu il poti obtine.

Nimeni nu intelege ca unul din putinele lucruri pe care cineva il poate face in raport cu altcineva este de a nu-i da dreptate. A fi de acord cu cineva inseamna, de fapt, a fi de acord cu tine insuti.

E important sa fii important chiar si doar atunci cand ai impresia ca nu e important sa fii important.

Copiii lenesi ai oamenilor: De ce sa mai facem curat daca oricum se face la loc mizerie?
Copiii lenesi ai prafului: De ce sa mai facem mizerie daca oricum se face la loc curat?
Copilul lenes al curateniei: De ce trebuie sa fiu tot timpul prins eu la mijloc?

Mama catre copil: Spala-te pe maini, te-ai jucat cu catelul.
Mama sapun catre copilul sapun: Spala-te pe maini, te-ai jucat cu omul.

Omul catre alt om: Ia prosopul asta, e uscat.
Prosopul catre alt prosop: Ia omul asta, e ud tot.

Cum face kamikaze un aparat de radio?: Se arunca intr-o piscina plina.

Oamenii nu ar mai sparge atatea obiecte la nervi daca si-ar imagina ca respectivele obiecte se bucura de atentia pe care o primesc.

Chiar daca in America negrii munceau pentru albi, in Romania, cea mai des practicata munca a omului alb este tocmai "la negru".

Acelasi gand.

Trebuie citita prima parte pentru o intelegere mai buna a dialogului ce urmeaza. E doar un gand.



A: Nu esti niciodata suficient de ambitios.
V: Cum sa nu fiu?
A: Pai... stii ca ar trebui sa lupti mai mult pentru ceea ce-ti doresti, dar preferi sa stai si sa dormi.
V: Sunt suficient de ambitios incat sa dorm.
A: Nu-ti trebuie ambitie pentru asa ceva. Toti oamenii fac asta.
V: Eu sunt un gand, nu un om.
A: Ok, toate gandurile... aa... nu. Lasa...
V: Iar te balbai?
A: Am mai avut discutia asta.
V: Si n-ai raspuns.
A: Ba da, am spus ca nu ma balbai.
V: De ce?
A: Cum... de ce?
V: De ce?
A: De ce nu ma balbai?
V: Da, de ce?
A: N-am niciun motiv.
V: Da, si vrei sa ma faci sa crezi ca nici vreun defect n-ai.
A: Daca stau si ma gandesc mai bine... da, ai dreptate.
V: Eu sunt ala plin de defecte, asa-i?
A: Asa se pare...
V: Se pare.
A: Da, e o metoda mai blanda de a spune ca asa este.
V: Ce?
A: Adica... tu ai defectele.
V: Suntem acelasi gand. Avem aceleasi defecte.
A: De fapt, nu-i defectul tau.
V: De ce? Pentru ca ar insemna sa fie si al tau?
A: Nu, pentru ca e defectul celui despre care vorbim.
V: Aa... da. Despre cine vorbim?
A: Suntem un gand in mintea cuiva. Acel cineva are defectele.
V: Ia uite-l si pe asta pe cal...
A: Ce? Ce cal?
V: Uite-l, in spate.
P: Voi vreti arestati?
V: Cu noi vorbeste...
A: Nu stiu... mai vezi vreun gand?
P: Da, da, cu voi.
V: Mai vezi vreun gand cu noi?
P: Nu, cu voi vorbesc. Faci pe desteptul cu mine?
A: Doar face.
V: Ce fac?
P: Chiar ca doar face.
A: Cine esti?
P: Politia calare.
V: ...
A: Si ce-am facut?
P: Vorbiti de rau pe cel ce-l batem.
V: Noi sa batem pe cineva?
A: Nu credeam sa zic asta, dar are dreptate... pe cine batem?
P: Pe om, draguteilor.
V: Dragu... cum?
A: Cum pe om? Ce om?
P: Cel pe care-l batem.
A: Te repeti ca BAC-ul.
V: Al` de merge pe apa? Cum... ?
A: Nu BAC-ul ala... las-o cum a picat.
V: Lasa-l*.
A: Ce?
V: Lasa-l. E un BAC, doi BACI, masculin.Sinonim cu "cioban".
A: Ma refeream la examenul de BAC.
V: Acum se da si examen ca sa fii cioban?
A: Termina.
P: Voi doi, ati terminat?
V: Ce tot vreti cu totii sa terminati?
P: Discutia.
A: In fine... inca odata, ce-am batut?
P: Pe om.
A: Bine, bine, dar cum, cu ce, cand?
P: Voi nu stiti vorba omului: "Ma bate-un gand." ?
V: N-am fost noi.
A: Explica-te.
V: Adica n-am fost noi, nu noi l-am batut pe om.
A: Nu tu sa explici ma. P.
P: Ati spus ca omul are defecte. El n-are.
A: Asa spun toti.
P: ... da.
A: Pai daca-mi dai dreptate, ce mai cauti aici?
P: Sunt trimis automat. Toata ziua pe cal.
V: Cum il cheama?
P: Pe cal?
V: Nu, pe tine... dar daca vrei sa-mi faci cunostinta cu calul...
A: Te cacofonezi.
P: Pai... sunt trimis pentru ca prima reactie a omului e sa trimita un gand care nu-i de acord cu gandurile care-i spun ca are defecte.
A: Si acum?
P: Acum plec.
V: Si noi?
A: Noi ce?
N: Mi-e cam somn.
A: Ia uite-l si pe asta.
N: Ok, ma culc.
A: Da` bine faci. Voi astia noi nu stiti sa bateti la usa inainte de a intra?
N: Chiar mi-e somn.
V: Dormi.
N: Daca eu il conving sa doarma, si voi dispareti.
A: Se-aplica si pentru tine.
N: Nu e ultima data cand ii va fi somn. Eu sigur mai apar. Voi?
A: Mai bine plecam de buna voie.
V: Plec.

(pleaca)

Flux... 2.

Din nou, ca si in prima parte, am notat ce-mi trecea prin minte. Am facut democratica alegere de a cenzura cenzura... din nou. Asta a iesit:

• O zi buna se recunoaste noaptea. Fericirea este sa mergi la culcare incantat nu doar pentru ca in sfarsit vei dormi. 
• De regula, cand cineva iti refuza ajutorul, o face pentru a compensa cu o situatie anterioara despre care probabil nici nu stii, nu pentru ca ii face placere sa te menajeze din prietenie. 
• Atentia este ca lumina: salveaza vieti... mai ales atunci cand ia forma unui beculet de semafor.
• Metaforele au fost inventate pentru ca sunt o forma mai usoara a minciunilor.
• Lucrurile subtile sunt cele care te induc in eroare. Cu toate acestea insa, nu am auzit pe nimeni spunand ca presedintii de stat sunt subtili.
• Toata lumea isi doreste probleme cat mai mici. Ei insa nu-si dau seama ca o problema, fiind mica, nu dispare, ci e doar mai greu de gasit si rezolvat.  
• Nu exista lucruri interesante, ci doar lucruri facute de suficient de putine ori. 

Un gand.

A: Manifesti intens unul din singurele defecte pe care cei din jur l-ar putea asocia cu tine.

V: Serios?
A: Da. Esti agitat si ai capricii prostesti.

V: Stiu.

A: Cum... stii?

V: E un monolog... suntem una si aceeasi persoana, vorbesti cu tine insuti. Doar ca jucam niste roluri.

A: Pai si de ce nu-ti joci rolul?

V: Si care-i rolul meu?

A: De a ma contrazice.

V: Nu sunt agitat!

A: Da, asa. 

V: Si tu ce faci?

A: Ce fac? 

V: Ziceiai ca trebuie sa ne contrazicem si tu-mi dai dreptate? Cine nu-si joaca rolul acum?

A: Ok, ba chiar esti capricios si agitat prosteste.

V: Parca era invers.

A: Adica?

V: Agitat si cu capricii prostesti.

A: Da... e acelasi lucru.

V: Nu, nu e. 

A: Cum sa nu fie? 

V: Nu stiu... eu doar imi jucam rolul. 

A (catre public): Cum poate fi V cealalta jumatate a mea? E absurd.

V: Da, sigur... lauda-te cu liniuta aia a ta. 

A: Hai sa revenim:

V: Bine.

A: Cand toata lumea, inclusiv tu, stie ca ar fi mult mai bine sa taca din gura, chiar atunci si niciodata tu nu te abtii.

V: De ce m-as abtine?

A: Fiindca o sa-ti aduca mai mult bine.

V: De unde stii ca o sa-mi aduca bine daca niciodata n-am facut asta?

A: ... e normal si... logic.

V: Te balbai? 

A: Nu. De ce?

V: De ce nu?

A: Las-o balta... revenind: stii ca-i bine sa taci, dar nu o faci fiindca ai impresia ca e foarte bine sa dai tu din gura.

V: Fac ce cred ca-i bine. Vrei sa fac ce cred ca-i rau? 

A: Nu, e bine ca faci ce crezi ca-i bine. Doar ca...

V: Da?

A: Doar ca trebuie sa-ti schimbi notiunea despre "bine". Nu stii zicala: "Vorba e de argint si tacerea de aur." ?

V: Sunt alergic la aur. 

A: Observ. 

V: Bine.

A: Tocmai, nu-i bine. Era sarcasm... vreau sa spun ca trebuie sa te schimbi.

V: Vrei sa fiu alergic la argint?

A: Ar fi o solutie, daca asta o sa-ti aduca mai mult bine... de ce nu? 

V: Vreau sa ma schimb.

A: Asa... acum ajungem undeva.

V: De fapt, acum plecam. 

A: Unde?

V: Vine un alt gand.

A: Asta pentru ca nu suntem interesanti.

V: Sau pentru ca ne lungim prea mult. 

A: Sa plecam.

(pleaca)

Flux.

Intr-o seara mi-a venit ideea de a-mi nota tot ce-mi trece prin minte si, fara vreun fel de cenzura, dar usor slefuit, postez ce-am scris timp de cateva minute.

• Nu toti emo stau in intuneric cum nu toti ce ce stau in intuneric sunt emo. In primul caz e din cauza ca obiectele taioase sunt gasite cu o mai mare dificultate, iar in al doilea caz pentru ca intrerupatoarele sunt gasite cu aceeasi dificultate. Toate intrerupatoarele taioase sunt acum confunze.
• Pierdem cel mai mult timp incercand sa gasim o modalitate de a-l economisi.
• Fericirea e ca un Ocean. E la fel de dificil de atins in totalitate, fara sa te scufunzi.
• 'Cuvintele grele' pot fi spuse doar cuiva invatat sa fie mintit. 
• Cunoasterea e ca lumina. Totusi, pentru prea multa lumina se plateste scump si te tine si treaz noptile.
• Daca dupa prima spalare iti lipseste o soseta, doreste-ti ca la urmatoarea sa-ti mai lipseasca una. 
• Problemele sunt ca sosetele. Vin singure doar dintr-o greseala. Si totusi, daca vin singure, greseala despre care vorbeam, da nastere unei noi probleme. 

Din nou: a fi tratate ca atare.

Da, da`... nimicuri.

Bine, bine, dar ei?
Aveam de gand sa spun cateva cuvinte despre cei "mari", parintii, dar mi-am dat seama ca, spre deosebire de adolescenti si tineri in general - care prezinta in mare parte aceleasi trasaturi de baza -, oamenii maturi sunt diferiti din multe puncte de vedere. Toata aceasta diferentiere, cred eu, e despre cum a reusit fiecare dintre ei sa iasa din perioada comentata anterior. Cu riscul de a ma exprima in clisee, experientele anterioare sunt cele care ti le modeleaza pe cele viitoare. Si aici se tinteste cel mai des. Puterea lumii, peste aproximativ 6 miliarde de oameni este impartita in putine felii. Doar ca, pentru a se ajunge astfel, cineva a trebuit sa taie. Dar unde vreau sa ajung... am fost invatati ca nimic din nimicurile care ni se intampla nu sunt cu nimic mai importante decat lucrurile despre care ni se spune ca sunt nimicuri. Si nu vad legatura dintre parinti si propozitia anterioara atat de greu de retinut. De fapt, exista o legatura. E vorba de felul in care transmiti informatia pe care ai primit-o. Problema apare atunci cand tinerii nu inteleg ca ceva inexistent trebuie si poate fi transmis. A invata sa transformi un nimic intr-o informatie ar trebui sa fie adevarata ocupatie a alchimistilor.

Cat despre atitudinea tipica a consateanului de stat cu tricolor, nici nu mai merita discutat prea mult. Toata lumea spune ca romanul e naspa doar fiindca asa au auzit ei undeva si nu incurajez tipul asta de gandire, dar adevarul e ca au dreptate. Cred ca un top al nivelului de trai al tuturor statelor lumii ne-ar situa sub nivelul marii. Dar cum eu nu fac politica pe acest blog, o sa ma opresc aici.

Paradoxal, cu cat suntem mai limitati din anumite puncte de vedere, cu atat traim mai bine. Imi dau seama acum cat de fericiti si cu zambetul pe buze sunt nebunii care traiesc intr-o continua euforie. Ramane un singur citat: "ce-mi plac glumele mele".

Sa fie bine.

Ei. Eu?

Tineri, atitudini, pareri.

Dupa cum probabil s-a mai observat,  dau dovada de "cenzurare imaginativa" si asta-i probabil pentru ca imi  doresc. Ma rezum la comentarea subiectelor comentate deja de altii, in  exces. Aceeasi situatie aici prezenta. "Tinerii din ziua de azi" sunt  priviti in actualitate din o gramada mare de unghiuri si cu o multime de  ochelari, 3D, "ne-3D", de aproape si de departe. Sigur, la fel ca  cinematografele, persoanele care vor sa vada privind de peste tot  subiectul, sunt greu de gasit. De aceea, o sa incerc sa aduc  cinematograful la mine acasa si sa fiu unul din aia care au de spus si  bune si rele. Sigur... o sa se spuna ca din cauza varstei mele, nu pot  fi obiectiv. Insa eu chiar cred ca exista o multime de adolescenti  inconstienti, ilogici, imorali si alti cativa cu "i-" si "ne-" cuvinte  caracterizati.
 
In primul rand, exista aceeaia care  spun ca tinerii din ziua de astazi sunt diferiti de cei din trecut.  Evident. Dar nu asta-i ceea ce vreau sa subliniez. Aceleasi persoane  spun ca asta nu poate fi decat RAU. De fapt, nu. E mult mai rau e sa dai  foc la padure cand iesi cu prietenii in aer liber, sa te joci decat sa  stai in fata televizorului toata ziua. Sigur... am ales din doua rele,  dar asta e si ideea. Totul tine de tineri si de atitudinea lor in raport  cu prezentul in care se gasesc. Daca in prezent, totul este mai  atractiv (in sensul rau al cuvantului) pentru adolescenti, asta nu  schimba faptul ca parintii mei spargeau in fiecare zi cate un geam cu o  minge. O sa spuneti ca in ziua de astazi copiii se joaca prea mult la  calculator, dar asta nu transforma plasarea unei gramezi mari de  responsabilitati pe capul copiilor din trecut, in ceva bun. Fiecare generatie are  avantajele si dezavantajele ei, iar toti reprezentantii acestora ar  trebui sa inteleaga si sa nu mai arate cu degetul unii catre ceilalti. Aici nu e vorba de vreo problema genetica ci doar de ambient. Daca bunica ar fi avut calculator cu internet prin fibra optica, televiziune prin cablu si IPhone 3GS, ar fi fost tipicul copilului din ziua de astazi.

Pe de alta parte, asa cum vedem in zecile de filme cu adolescenti, exista o multime de personaje care trebuie criticate, certate, pedepsite sau puse la punct.  Ne palce sau nu sa o credem, avem o multime de defecte. Dam vina pe hormoni si pubertate, doar ca de la un anumit punct, incepem sa ne bucuram de felul in care ne manifestam, chiar daca stim ca nu-i bine. Nu ascultam pana la capat ce ni se spune, suntem incapatanati, nu acceptam sfaturi, orice tip de afectiune sau sentimente care vin din partea bunicilor, parintilor sau rudelor in general ni se par stupide, simtim nevoia sa fim nervosi si cand nu suntem nervosi, ne obisnuim atat de mult cu agitatia incat la un moment dat avem nevoie de ea; gasim in cel sau cea mai buna prietena, singura persoana in care trebuie sa avem incredere si de la care putem asculta sfaturi, simtim ca avem o multime mare de drepturi nescrise care nu ne sunt respectate, ne suparam cand cineva spune ca trebuie sa avem si indatoriri, dam vina pe oricine altcineva pentru greselile noastre. Si lista poate continua. Desigur, sunt putini care se incadreaza in tipul adolescentului pur, manifestand toate caracteristicile de mai sus in forma lor cea mai acuta si sunt si mai putini cei care recunosc ca ar putea avea atatea defecte. Se rade mult prea mult in ziua de astazi "si care-i ma problema in asta?! suntem tineri, tre` sa radem!!" e corul de elevi de la bar ce-mi urla in timpane. Nu-i nicio problema pana ajungem la "prea mult"-ul acela. 
Nu ne place sa fim etichetati negativ, dar nu facem absolut nimic sa evitam asta. "Noi suntem liberi sa facem si sa gandim cum vrem" e vocea a doua a corului de la bar. Sigur... e adevarat, faci ce vrei, dar daca ai fi intr-adevar lasat sa faci tot ce te duce mintea, probabil ca de pe patul spitalului in care ai ajuns dupa ce te-ai trezit cu un cutit in burta din cauza bataii pe care ai starnit-o in club, ai recunoaste ca ceva nu-i bine. 
Probabil ca o sa se strige din toate partile ca sunt un inadaptat neloial al clubului tinerilor adolescenti, dar atata timp cat singura grija a domnisoarei dragute care citeste "Respins" pe lista cu rezultatele de la BAC, este sa nu-i apara inca un cos din cauza stresului, o sa-mi mentin parerea. A nu se intelege ca vreau sa critic pe cineva din generatia mea pentru ca, poate, subiectele au fost intr-adevar mai grele decat s-ar fi asteptat majoritatea, dar primul lucru care trebuie facut nu este cu siguranta injurarea ministrului pe peretele scolii. Dar asta e cu alta discutie. 


A-mi fi iertate eventualele greseli. N-am recitit. Atat.

2012 dorinte.

Internetul este supra-saturat in aceste zile de stiri, opinii, anunturi care vin "de sus", agitatie si neliniste pe toate planurile. Oamenii au nevoie de schimbari. Evident, ceea ce noi vedem prin schimbare este de fapt dorinta de a scapa, prin orice mijloc, de ceea ce nu ne place la noi. Ne oglindim, poate inconstient, toate frustrarile si nemultumirile in oceanul acesta de informatii. Populatia lumii trebuie privita ca o insumare de elemente diferite, dar care ajunge undeva, dupa un egal, ca un tot. Putini dintre noi au ambitia sa iasa din serie si inca si mai putini, reusesc. Ne place sa fim controlati si influentati, iar faptul ca nu ne place sa o recunoastem, nu schimba nimic. Cei care reusesc sa spuna celor din jur ceea ce acestia vor sa auda, reusesc sa ajunga acolo unde isi propun. Sunt sigur ca toate transformarile care se preconizeaza odata cu 2012 au rolul de a hrani aceasta pofta a lumii de nou. Cu toate ca vorbim despre un asa-zis "Sfarsit al Lumii", nimeni nu e speriat. Poate putin agitat, da, dar nu suficient. Aici intervine cenzurarea informatiilor si filtrarea lor astfel incat omul de rand sa auda ce vrea. Vrem o schimbare, dar nu chiar sfarsitul. Asadar, auzim din ce in ce mai des despre extraordinarele calitati pe care le vom avea dupa anul din titlu:

"- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor."

Asta-i ceea ce mi-a fost recomandat sa citesc si, orice om cu putina viziune, o sa aiba senzatia ca intr-adevar, e prea mult roz in toata povestea. Si autorii acestor articole vad asta si se iau masuri:

"- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate"

Asta o sa ni se intample rau. O sa ne doara capul. Sunt speriat, dar parca nu-mi pasa daca asta trebuie sa indur pana la a folosi creierul de 6 ori mai mult si mai bine.
Ceea ce se face este, de fapt, o incercare de echilibrare a balantei. Daca totul ar fi doar bine, lumea isi va aminti ca inca se gasesc cu picioarele pe Terra si ca trebuie sa-si scoata capul din norii ce pareau atat de albi si pufosi mai devreme.
Nimeni din organizatiile guvernamentale care ne conduc, chiar fara sa stim, nu o sa faca public tot adevarul daca acesta nu o sa-i duca, cumva, mai aproape de indeplinirea propriilor interese.

O alta categorie a informatiilor ce par a fi tot mai intalnite peste tot este micsorarea numarului de ore dintr-o zi. Se spune ca, in prezent, cele 24 de ore sunt, in realitate, doar 18. Asta explica foarte clar de ce nu mai avem timp si de ce suntem in permanenta obositi si presati din toate partile. Convenabil, nu? Timpul era printre putinele lucruri care puteau fi folosite, fara sa platesti o anumita taxa pe el. S-a decis ca asa ceva nu-i profitabil si s-a ales sa se fure si sa fie folosit altfel. O sa iau un exemplu simplu: te asezi in fata televizorului la ora la care incepe un film. Vezi 100 de minute de film si 30 de minute de publicitate. Ei bine, jumatatea aia de ora iti este furata, cu un scop precis, bineinteles, dar care nu te consoleaza cu nimic. Hotarasti ca nu o sa mai vezi filme din programul TV, dar nu poti downloada filme de pe internet pentru ca, desigur, e rau, fara respect si fara scrupule. Mergi la magazin si cumperi filmul, platind si pentru conducatori, desigur. Mergi la cinema, aceeasi situatie. A nu se intelege gresit, nu sunt eu nici pe departe cel care vede in cutia cu lumini si sunete un mic monstrulet care o sa ne pape pe toti. De asemenea, inteleg, la fel ca toti oamenii de rand, ca nimic nu e gratis, dar macar eu nu dau vina pe 2012-le locuitorilor din Machu Pichu sau pe polii magnetici ai Pamantului.

Poate-i prea multa vorbarie pentru nimic, dar atata timp cat parerile o sa poata fi exprimate liber pe un blog, o sa o fac. Poate ca nimic nu se doreste a fi mai mult decat pare, dar poate ca ar trebui sa invatam sa citim stelutele din subsolul paginii, chiar daca ni se ia lupa.

Zic...

Dupa modelul lui Murphy, au aparut urmatoarele afirmatiile personale:

• Nimic nu se termina pana cand altceva nu incepe.
• Orcine stie ca partea goala a paharului trebuie sa existe daca vrei sa te bucuri de cea plina.
• Minciuna este un adevar ce nu s-a intamplat.
• E imposibil sa sari peste partea goala a paharului.
• Cele mai mari inventii sunt de regula obiecte mici.
• Mortalitatea e cea mai incurabila boala ereditara.
• Toate inventiile au fost facute pentru a inventa ceva nou.
• Totul este adevarat daca nu stii sa demonstrezi opusul (valabil si pentru aceasta afirmatie).
• Singurele fisiere care se pierd sunt cele la care nu ai o copie.
• Pentru a-ti aminti un lucru, propune-ti sa-l uiti.
• Toate propozitiile sunt adevarate... cu exceptia acesteia.
• Niciun lucru fals nu poate fi mai fals decat alt lucru fals.
• Totul este adevarat daca nimic nu este fals.

A fi tratate ca atare.

"Indrazniti sa fiti naivi"

Cineva spunea "sa indraznim sa fim naivi". Nu suntem?
Zilnic traim in incercarea de a evita penibilul. E greu. Fiecare dintre noi isi dezvolta in timp un anumit sistem de valori si limite care nu pot fi trecute. Dar, spunand "fiecare", evident, ma refer la fiecare. Problema apare cand sistemele acestea se intersecteaza. Ce se intampla daca limita pe care altul nu o poate trece, este trecuta de mine in fiecare moment? Din nou, ca si in alte postari ale mele, conteaza majoritatea. Si de aici, doua cazuri: te afli in majoritate, iar cel ce considera ca o anumita limita nu trebuie trecuta este penibil, iar daca tu nu te afli in majoritate, problema, din punctul tau de vedere, este mult mai mare: devii penibil. Totusi, trebuie sa fii de o parte sau de alta, iar oricum ai intoarce-o, tot o sa fii considerat ciudat de macar o persoana. Evident, majoritatea alege sa fie de partea majoritatii pentru a evita situatia de mai sus. Ei bine, asta e, dupa parerea mea, una din cele mai mare calitati ale omului: cea de a se adapta in asa fel incat sa-i fie bine. Cu totii facem asta, chiar daca-i doar instictiv. Intr-adevar, scriind, imi dau seama ca din punctul meu de vedere, una din cele mai mare calitati ale omului este, de cele mai multe ori, instinctiva. Iar o calitate instinctiva nu ne poate deosebi prea mult de varul maimuta.
Dar, revenind la acel cineva de la inceput, nu pare naiv sa spuna ca trebuie sa indraznim sa fim naivi? Pare, dar, din nou, limitele noastre nu asteapta la semafor si par a nu vedea "galbenul intermitent" ci se intersecteaza inconstient si accidental. Aici apare o alta problema. Limitele de partea carora trebuie sa fii nu se bazeaza intotdeauna pe majoritate. Daca spun ca cel ce a facut afirmatia din titlu este, de fapt, Buckminster Fuller (considerat unul din marile genii ale secolului XX), totul se schimba sau chiar inverseaza. Atunci, ce sa mai credem? Cand, cum, unde, in raport cu cine si mai ales, de ce ar trebui sa fiu naiv? De ce nu? Reiau, "e greu". Si totusi, raspunsurile nu pot exista fara intrebari, iar intrebarile nu pot exista fara dorinta de a afla raspunsurile. Am impresia ca simpla dorinta de a da un raspuns e incadrata intr-un cerc. Asadar, incercand sa dai un raspuns, poti ameti cautandu-l. Stiu ca deja totul pare abstract, dar ceea ce incerc sa complic aici, este de fapt foarte simplu. A fi naiv inseamna a nu-ti pune intrebari cu privire la afirmatii, cand acestea din urma par foarte simple. Recunosc, nu am vrut sa fiu naiv.

Si totusi, trebuia o continuare.

Identitate noua: "Blogarasul filozof" (sursa: http://damian-george.info/?p=108).
Intr-adevar Georgel, observam cu totii cat de putin iti pasa de postarile mele. Asa de putin incat iti vine "sa-mi dai una"... involuntar, asa... Sa nu uitam de mica discutie de pe messenger in care te-am asigurat ca nu ies neinjurat din asta. Ai spus ca nu. E adevarat... tu doar vrei sa ma bati.
Lumea spune ca filozofia nu e corectarea greselilor gramaticale si de punctuatie ale cuiva care tinde sa-si exprime nemultumirile pe un blog (nefericita alegere in cazul tau). Dar... cine stie, poate se-nsela Kant si tu esti cel cu dreptatea. E doar un tip... ma indoiesc sa-l stii. Gugaleste-l.
Hai sa citam: "Si da(,) cauza pentru care acei analfabeti misuna liberi pe strada este urmatoarea : Ei au considerat ca scoala nu ii ajuta , si aici nu vine vorba doar de sfarsitul anului scolar unde toti profesorii ar trebui sa o lase mai lejer , pentru ei scoala a fost ca un timp pierdut , in loc sa fumeze sa se distreze si eventual sa se drogheze ." 
Ieri erai vocea poporului si sustineai din toata inima ca scoala nu mai trebuie facuta la finalul ei. Erai cumva.... vocea "analfabetilor, fumatorilor si drogatilor" despre care vorbesti in noua postare? Initial, prin cuvintele tale, indemnai la chiulul de la scoala, chiul care, inevitabil, poate duce la analfabetism si incurajarea umplerii timpului liber cu alte activitati ce tind sa fie periculoase. Acum, ii critici? Sa fi fost postarea de pe blogul meu atat de profunda incat sa iti dea de inteles ca intr-adevar e gresit ce sustii? Mandru! Daca nu-i asa, si-ti sustii in continuare punctul de vedere si in a doua postare... naspa. Blogarasul filozof a vorbit. 
P.S.: Inca ai greseli gramaticale in prima postare pe care ti-am comentat-o si greseli de punctuatie in a doua, comentata intens si intoarsa pe toate fetele, azi. Pa din nou.

Ofer raspunsuri... gratis.

Am vizitat de curand blogul unui coleg de suferinta in blogosfera. Si el, si eu, avem bloguri de curand... el de mai curand ca mine. Ce vreau sa comentez acum e chestia asta: http://damian-george.info/?p=68.  Dupa cum pot vedea peste tot pe blogul lui, comenteaza treburi specifice, scoala, cocalari si pitipoance... fiecare cu ce se pricepe. Dar sa nu ne abatem de la subiect.
Omul se intreaba ce cautam noi la scoala in timpul scolii... ... ?! E foarte ciudat cum unii spun ca profesorii au stat si au frecat menta, fara sa puna note, cand defapt, Ionel (in original era Georgel... m-am abtinut) cade in genunchi cand profa il intreaba lectia, rugandu-se sa fie amanat pe data viitoare... sau cand acelasi Ionel trage chiulul cu saptamanile. O explicatie logica a acestei intamplari e ca plodul e prea lenes. Profii, in opinia respectivului, nu merita salariu. Dar, acelasi respectiv se plange ca pe strazi sunt prea multi analfabeti.
Probabil ca George isi doreste ca scoala sa se termine brusc. Nu prea-mi dau seama cum ar fi posibil. Oricum o sa se lipseasca si in mijlocul anului, si la final.
Ca sistemul de invatamant din Romania, e sistemul de invatamant din Romania, ca profesorii sunt profesori si elevii sunt elevi, nu-l contrazic, dar nu asta era ideea postarii lui. 
P.S.: Ai greseli gramaticale si probleme cu utilizarea semnelor de punctuatie (editate evident dupa aceasta postare)...punct.

Pa.

Stiati ca?

Nu-mi placea.
Nu-mi apartinea.

Edited.

Suficient.

Descoperirile constau in a vedea tot ceea ce toti au vazut si in a gindi ceea ce nimeni nu a gindit.

Anumiti oameni vad lucrurile asa cum sunt si spun:” De ce?”. Eu visez lucruri care nu au mai existat si spun: “De ce nu?” – George Bernard Shaw

Edited.

Primul eReader romanesc?

Si da...se pare ca a aparut primul "purtator de carte virtuala", romanesc. In zilele noastre, cand avem suficienti pasionati de lectura doar pentru ca e la moda, un eReader e satisfactia cea mai mare. Carti si tehnologie in acelasi timp... Nu o sa ma intreb acum unde sunt cartile scrise cu cerneala. Observ doar ca cititul este destul de scump in zilele noastre. In primul rand, cartile bune au preturi destul de piperate. Ce m-a impresionat insa cand am vazut stirea a fost capacitatea de stocare: 2GB si pâna la 4.000 de carti. Cred ca-i mult mai comod sa cari cu tine ceva ce cantareste 228g decat echivalentul ei in 4000 de carti. Si acum, partea si mai buna: poti extinde memoria pâna la 10GB prin folosirea unui card SD. Asta inseamna...20.000 de carti? Stiu sigur ca asta as lua cu mine pe o insula pustie. Sper doar ca se da si o husa la cumpararea unei asemenea chestii. N-as vrea sa-l ud. Si nici nu-i foarte scump: 639 de lei. Cu banii astia isi iau altii o sticla de vin. Nu e scopul meu sa-i fac reclama dar suna chiar bine.

Xul din ecuatia petrecerilor

Nu sunt tocmai adeptul petrecerilor si asta fiindca nu prea gasesc ceva bun in ele...cel putin nu in astea de care stiu deja. Totusi, cred ca o petrecere privata (preferabil in altceva decat pijamale) mi-ar starni interesul. In orice caz, sa revenim cu picioarele pe pamant. Bautura asta, prosteasca si atat de atragatoare e defapt o "plaja" goala. Toti acei "alcoolici anonim" care datorita incercarilor multiple au reusit sa nu se mai imbete instant ca nessul, nu fac altceva decat sa se camufleze sub asa numitele "petreceri". Si inteleg chestia asta...una e sa zici: "Am mers intr-un bar mizer si am baut ca un porc pana n-am mai stiut de mine" si alta e sa zici: "Ce distractie la petrecerea de ieri...bautura cata vrei". Defapt, fie ca bei la o petrecere, fie ca adormi sub o masa intr-un bar, tot baut se cheama si tu tot "pasionat de alcool" ramai. Si totusi, care-i scopul? Sa uiti de tine. Ar putea fi si asta un mecanism de auto-aparare prin care ne indepartam de cine suntem cu adevarat, devenind niste ametiti cu aburi in nas. Defapt, eu cred in proverbul care spune ca "bautura dezleaga limba". Si ca o completare, as adauga ca ne face sa ne accentuam propria existenta, oricum ar fi ea. Pentru cei care reusesc sa ramana in pielea lor, cei bauti pot fi amuzanti (asta pana cand trebuie sa desfunzi WCul suprasaturat de voma). Si gandindu-ma la asta, nu pot sa nu-mi pun problema ca as putea fi sursa de distractie a unora care nu au facut aceleasi greseli ca mine. Dar lumea-i rea, asa-i? Defapt, nu-i. Dar asa pare. Cred ca totul e doar o opinie in cazul in care (cum sa-i mai zic?) esti ametit. Dar tu poti jura ca pragul ala nu era acolo cu o ora in urma. Saraci aceia. N-am apucat sa vad care-i rezistenta mea la bautura si ii felicit pe toti cei care sunt de parere ca ar trebui sa nu cunosc adevarul asta. Distractie placuta la urmatoarea petrecere.

P.S.: E doar un raspuns catre un prieten cu care imi place sa ma contrazic. Nu e absolut necesar sa fiu de acord cu mine. 

Interpretari...

Suntem prin excelenta fiintele cu cea mai mare putere a interpretarii. Am stabilit niste notiuni care pot fi cele mai gresite din Univers. In primele doua postari ale mele pe blogul asta am tot vorbit despre greseli si am impresia ca am gresit cu adevarat tot facand asta fiindca suntem cu toii dispusi la asa ceva. Ceea ce vreau eu sa spun este ca ne bazam prea mult pe impresii si perceptii. Avem senzatia ca fiind atenti la ce ne dicteaza constiinta este "gandire". Defapt, nu cred ca putem gandi. Daca o facem, o facem pe baza unor concepte pe care le avem implementate deja in minte. In momentele in care un om gandeste nu face altceva in afara raportarii la niste cunostinte acumulate anterior. Nu poti descoperi ceva nou folosindu-te de aceleasi "instrumente" de care s-au folosit oamenii de la aparitia lor pana astazi.  Sunt doar eu de parere ca a gandi cu adevarat inseamna a dezvolta un nou sistem de valori pe care sa ne bazam? Ce-ar fi ca de maine toti oamenii sa considere ca mana dreapta este defapt mana stanga si mana stanga este defapt mana dreapta? Ce-ar fi sa consideram ca majoritatea suntem stangaci? Asadar, cu putina dezordine in lume putem schimba ordinea ei si implicit felul de a gandi. Un exemplu mai concludent in acest sens ar fi sa inversam intre ele senzatiile. Defapt, cu gura auzim si cu urechile vorbim. Nu ne place dulcele ci amarul. Imaginati-va ce revolutie ar avea loc in industria alimentara daca toata populatia Terrei si-ar impune preferinte noi (de exemplu: cafeaua acra). Asta ar fi adevarata dezordine, nu cea din dulapul unui adolescent. Sa ne bazam doar pe cuvinte pentru a ordona 6 miliarde de oameni in acelasi sistem este dovada clara a incrderii prostesti a omului in om. Cred ca adevarata descoperire a mileniului 3 va fi descoperirea unor noi serii de valori pe care sa ne bazam.

Se tot vorbeste despre folosirea unui procent prea mic din creier in zilele actuale. Poate ca privind din alt unghi, va fi posibila o alta viziune asupra ceea ce numim real. Sunt destul de convins ca putem trai simetric si prima consecinta a acestei simetrii ar putea fi capacitatea omului de a-si aminti viitorul si nu doar trecutul. Asta ar putea fi sfarsitul omenirii...a sti totul inseamna a trai fara un scop. S-ar ajunge cel mai probabil la disparitia necesitatii vietii. Si nu vrem asta, nu-i asa? Deci, poate e foarte bine ca nu suntem evoluati.

Doua citate

"N-o sa regret nimic din tot ce am facut dar o sa regret tot ce n-am facut".
Sunt doua parti in citatul de mai sus. In prima parte se spune ca nu trebuie sa regreti nimic din tot ce ai facut. Persoanele care urmeaza acest principiu in viata sunt acele persoane care au impresia ca lumea incepe si se termina cu ei. A nu regreta nimic din tot ce ai facut inseamna a fi pe deplin multumit cu tine si cu atitudinea ta din trecut. Este imposibil pentru o fiinta umana sa nu fi facut ceva gresit, iar daca acea greseala nu este regretata putem intui o lipsa de logica. A face ceva gresit si a nu fi constient ca nu trebuia facut este gresit intr-adevar. Cei ce urmeaza principiul de mai sus ar trebui sa se simta vinovati doar fiindca il respecta. Si totusi, respectand acest principiu te poate face sa pari perfect. Poate de aceea succesul primei parti din citat este asa de mare. Cu totii dorim sa parem ceva ce poate nu suntem.
A doua parte se refera la regretul unor persoane pentru tot ceea ce nu au facut. Nu este altceva in afara dublarii primei greseli. A gresi in trecut si a nu regreta si a nu gresi in trecut si regreta este una din marile greseli ale omului. Suntem inzestrati cu ratiune si evitarea unor greseli poate fi uneori o chestiune simpla, insa a regreta faptul ca ne-am lasat condusi de logica si am evitat greselile este din nou ilogic.
Asadar, simtindu-ne reprezentati de citatul de mai sus ne introduce intr-un cerc de greseli care nu te va ajuta sa inveti ceva nou ci te va mentine pentru totdeauna intre greselile facut si neregretate si greselile nefacute dar regretate. A fi intre doua greseli fara sa incerci sa scapi de ele este o greseala.

"Oriunde ai ajunge...mai devreme sau mai tarziu te intorci de unde ai plecat".
Inca un citat care-mi displace. De ce ar trebui sa consideri ca ajungand undeva trebuie sa renunti la tot pentru a te intoarce? Daca ne bazam pe asta ar trebui sa ne gandim mai bine daca intr-adevar ne dorim sa plecam. Stim cu totii cat de greu ne este sa incepem ceva si cat de mult ar trebui sa nu respectam citatul comentat anterior. Se spune ca "din greseli inveti". Daca se intampla ca printre citatele preferate ale cuiva sa se gaseasca acestea doua, inseamna ca persoana respectiva e incapabila sa se dezvolte. A te intoarce de unde ai plecat inseamna dovada de slabiciune in raport cu viitorul si cu ce te asteapta de la el. Daca te simti bine sa te intorci la ceva ce ai facut deja inseamna ca te simti incapabil de a incepe ceva nou. Am impresia ca orice sfarsit este defapt un inceput si de aceea trebuie sa terminam ceva tocmai pentru a nu incepe din nou acelasi lucru. A trece prin situatii si greseli pe care le-ai facut in trecut inseamna a te raporta in permanenta la un sistem de valaori care nu se dezvolta ci dimpotriva, te pastreaza intre aceleasi limite de inferioritate. Defapt, spunand ca vrei sa te intorci de unde ai plecat inseamna a spune ca vrei sa repeti greseli din care ar fi trebuit sa inveti.

Un inceput...

Si uite ca am si eu blog. De ce? De ce nu? Pe asta m-am bazat cand am zis ca vreau sa scriu ceva. Se spune ca trebuie sa-ti legi numele de ceva si nu spun ca asta va fi oportunitatea mea. Cand o sa vreau sa scriu ceva, o sa o fac. Poate ca-i bine sa spui ce vrei sa exprimi si nu sa scrii fiindca printr-un monitor nu-ti poti exprima toate trairile. Adevarat. Dar, cred ca multi dintre cei care au un blog au ales sa-l aiba deoarece au gasit in el o provocare. Si asta nu-i ca orice fel de provocare. Si orice provocare care nu-i o provocare obisnuita e o provocare. Si despre ce tot vorbesc? Despre reusita cuiva de a spune ce vrea sa spuna scriind.Cand scrii pe un blog o faci de unul singur, pe un scaun, in fata unui monitor. Imaginati-va ca faceti acelasi lucru vorbind. "A luat-o razna saracu`. Vorbeste singur." Despre asta vorbesc. Traim intr-o lume in care daca nu gresesti in acelasi fel in care o fac altii (numiti si majoritate), faci o greseala. Ma gandeam de multe ori dupa ce considerente numim pe cineva "ciudat(a)". Cea mai des intalnita greseala e diferentierea cuiva de altcineva doar fiindca e diferit. Daca am fi capabili sa tinem seama de foarte multe variabile poate ca am reusi sa ajungem la formula "omului perfect". Dar nu suntem. Si ce facem noi atunci cand nu suntem capabili sa reusim ceva? Renuntam. Traiesc cu impresia ca citind asta si tu te-ai gandit ca e imposibil sa gasesti acea formula. De ce sa fie imposibil? Fiindca traim in speranta. E pacat insa ca traim intr-o speranta orbeasca si nu suntem capabili sa ne auto-evaluam cunostintele. Din primul rand si pana aici am tot spus lucruri pe care nu le putem face si totusi nu simt nevoia sa ma opresc. Dar nevoia asta e din cauza faptului ca nu pot sa nu remarc ca traim intr-o lume pe care credem ca o cunoastem dar care ne cunoaste mai bine. Ne trebuie un impuls ca sa ajungem din urma ceea ce se vrea descoperit. Suntem prea multi sa putem fi impinsi toti de la spate. Daca s-ar intampla probabil ca nu ar mai exista oameni inteligenti, oameni saraci sau oameni bogati. Am fi cu totii egali. Sunt sigur ca intamplandu-se asta am avea de castigat si pierdut ceva. Conteaza cat de mult din fiecare. Si se pare ca totul se raporteaza la un ceva pe care il consideram important cu totii: importanta. Doar pentru asta traim, constient sau nu. Oricine spune in momentul asta ca nu-si doreste sa fie important o face fiindca doreste sa fie diferit. A fi diferit inseamna a fi important. Multi dintre noi suferim ca nu putem avea succes cu adevarat in ceva. Pentru a avea succes trebuie sa incepi. Eu am inceput.