"Indrazniti sa fiti naivi"

Cineva spunea "sa indraznim sa fim naivi". Nu suntem?
Zilnic traim in incercarea de a evita penibilul. E greu. Fiecare dintre noi isi dezvolta in timp un anumit sistem de valori si limite care nu pot fi trecute. Dar, spunand "fiecare", evident, ma refer la fiecare. Problema apare cand sistemele acestea se intersecteaza. Ce se intampla daca limita pe care altul nu o poate trece, este trecuta de mine in fiecare moment? Din nou, ca si in alte postari ale mele, conteaza majoritatea. Si de aici, doua cazuri: te afli in majoritate, iar cel ce considera ca o anumita limita nu trebuie trecuta este penibil, iar daca tu nu te afli in majoritate, problema, din punctul tau de vedere, este mult mai mare: devii penibil. Totusi, trebuie sa fii de o parte sau de alta, iar oricum ai intoarce-o, tot o sa fii considerat ciudat de macar o persoana. Evident, majoritatea alege sa fie de partea majoritatii pentru a evita situatia de mai sus. Ei bine, asta e, dupa parerea mea, una din cele mai mare calitati ale omului: cea de a se adapta in asa fel incat sa-i fie bine. Cu totii facem asta, chiar daca-i doar instictiv. Intr-adevar, scriind, imi dau seama ca din punctul meu de vedere, una din cele mai mare calitati ale omului este, de cele mai multe ori, instinctiva. Iar o calitate instinctiva nu ne poate deosebi prea mult de varul maimuta.
Dar, revenind la acel cineva de la inceput, nu pare naiv sa spuna ca trebuie sa indraznim sa fim naivi? Pare, dar, din nou, limitele noastre nu asteapta la semafor si par a nu vedea "galbenul intermitent" ci se intersecteaza inconstient si accidental. Aici apare o alta problema. Limitele de partea carora trebuie sa fii nu se bazeaza intotdeauna pe majoritate. Daca spun ca cel ce a facut afirmatia din titlu este, de fapt, Buckminster Fuller (considerat unul din marile genii ale secolului XX), totul se schimba sau chiar inverseaza. Atunci, ce sa mai credem? Cand, cum, unde, in raport cu cine si mai ales, de ce ar trebui sa fiu naiv? De ce nu? Reiau, "e greu". Si totusi, raspunsurile nu pot exista fara intrebari, iar intrebarile nu pot exista fara dorinta de a afla raspunsurile. Am impresia ca simpla dorinta de a da un raspuns e incadrata intr-un cerc. Asadar, incercand sa dai un raspuns, poti ameti cautandu-l. Stiu ca deja totul pare abstract, dar ceea ce incerc sa complic aici, este de fapt foarte simplu. A fi naiv inseamna a nu-ti pune intrebari cu privire la afirmatii, cand acestea din urma par foarte simple. Recunosc, nu am vrut sa fiu naiv.