Xul din ecuatia petrecerilor

Nu sunt tocmai adeptul petrecerilor si asta fiindca nu prea gasesc ceva bun in ele...cel putin nu in astea de care stiu deja. Totusi, cred ca o petrecere privata (preferabil in altceva decat pijamale) mi-ar starni interesul. In orice caz, sa revenim cu picioarele pe pamant. Bautura asta, prosteasca si atat de atragatoare e defapt o "plaja" goala. Toti acei "alcoolici anonim" care datorita incercarilor multiple au reusit sa nu se mai imbete instant ca nessul, nu fac altceva decat sa se camufleze sub asa numitele "petreceri". Si inteleg chestia asta...una e sa zici: "Am mers intr-un bar mizer si am baut ca un porc pana n-am mai stiut de mine" si alta e sa zici: "Ce distractie la petrecerea de ieri...bautura cata vrei". Defapt, fie ca bei la o petrecere, fie ca adormi sub o masa intr-un bar, tot baut se cheama si tu tot "pasionat de alcool" ramai. Si totusi, care-i scopul? Sa uiti de tine. Ar putea fi si asta un mecanism de auto-aparare prin care ne indepartam de cine suntem cu adevarat, devenind niste ametiti cu aburi in nas. Defapt, eu cred in proverbul care spune ca "bautura dezleaga limba". Si ca o completare, as adauga ca ne face sa ne accentuam propria existenta, oricum ar fi ea. Pentru cei care reusesc sa ramana in pielea lor, cei bauti pot fi amuzanti (asta pana cand trebuie sa desfunzi WCul suprasaturat de voma). Si gandindu-ma la asta, nu pot sa nu-mi pun problema ca as putea fi sursa de distractie a unora care nu au facut aceleasi greseli ca mine. Dar lumea-i rea, asa-i? Defapt, nu-i. Dar asa pare. Cred ca totul e doar o opinie in cazul in care (cum sa-i mai zic?) esti ametit. Dar tu poti jura ca pragul ala nu era acolo cu o ora in urma. Saraci aceia. N-am apucat sa vad care-i rezistenta mea la bautura si ii felicit pe toti cei care sunt de parere ca ar trebui sa nu cunosc adevarul asta. Distractie placuta la urmatoarea petrecere.

P.S.: E doar un raspuns catre un prieten cu care imi place sa ma contrazic. Nu e absolut necesar sa fiu de acord cu mine.