V: Serios?
A: Da. Esti agitat si ai capricii prostesti.
A: Da. Esti agitat si ai capricii prostesti.
V: Stiu.
A: Cum... stii?
V: E un monolog... suntem una si aceeasi persoana, vorbesti cu tine insuti. Doar ca jucam niste roluri.
A: Pai si de ce nu-ti joci rolul?
V: Si care-i rolul meu?
A: De a ma contrazice.
V: Nu sunt agitat!
A: Da, asa.
V: Si tu ce faci?
A: Ce fac?
V: Ziceiai ca trebuie sa ne contrazicem si tu-mi dai dreptate? Cine nu-si joaca rolul acum?
A: Ok, ba chiar esti capricios si agitat prosteste.
V: Parca era invers.
A: Adica?
V: Agitat si cu capricii prostesti.
A: Da... e acelasi lucru.
V: Nu, nu e.
A: Cum sa nu fie?
V: Nu stiu... eu doar imi jucam rolul.
A (catre public): Cum poate fi V cealalta jumatate a mea? E absurd.
V: Da, sigur... lauda-te cu liniuta aia a ta.
A: Hai sa revenim:
V: Bine.
A: Cand toata lumea, inclusiv tu, stie ca ar fi mult mai bine sa taca din gura, chiar atunci si niciodata tu nu te abtii.
V: De ce m-as abtine?
A: Fiindca o sa-ti aduca mai mult bine.
V: De unde stii ca o sa-mi aduca bine daca niciodata n-am facut asta?
A: ... e normal si... logic.
V: Te balbai?
A: Nu. De ce?
V: De ce nu?
A: Las-o balta... revenind: stii ca-i bine sa taci, dar nu o faci fiindca ai impresia ca e foarte bine sa dai tu din gura.
V: Fac ce cred ca-i bine. Vrei sa fac ce cred ca-i rau?
A: Nu, e bine ca faci ce crezi ca-i bine. Doar ca...
V: Da?
A: Doar ca trebuie sa-ti schimbi notiunea despre "bine". Nu stii zicala: "Vorba e de argint si tacerea de aur." ?
V: Sunt alergic la aur.
A: Observ.
V: Bine.
A: Tocmai, nu-i bine. Era sarcasm... vreau sa spun ca trebuie sa te schimbi.
V: Vrei sa fiu alergic la argint?
A: Ar fi o solutie, daca asta o sa-ti aduca mai mult bine... de ce nu?
V: Vreau sa ma schimb.
A: Asa... acum ajungem undeva.
V: De fapt, acum plecam.
A: Unde?
V: Vine un alt gand.
A: Asta pentru ca nu suntem interesanti.
V: Sau pentru ca ne lungim prea mult.
A: Sa plecam.
(pleaca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu