Da, da`... nimicuri.

Bine, bine, dar ei?
Aveam de gand sa spun cateva cuvinte despre cei "mari", parintii, dar mi-am dat seama ca, spre deosebire de adolescenti si tineri in general - care prezinta in mare parte aceleasi trasaturi de baza -, oamenii maturi sunt diferiti din multe puncte de vedere. Toata aceasta diferentiere, cred eu, e despre cum a reusit fiecare dintre ei sa iasa din perioada comentata anterior. Cu riscul de a ma exprima in clisee, experientele anterioare sunt cele care ti le modeleaza pe cele viitoare. Si aici se tinteste cel mai des. Puterea lumii, peste aproximativ 6 miliarde de oameni este impartita in putine felii. Doar ca, pentru a se ajunge astfel, cineva a trebuit sa taie. Dar unde vreau sa ajung... am fost invatati ca nimic din nimicurile care ni se intampla nu sunt cu nimic mai importante decat lucrurile despre care ni se spune ca sunt nimicuri. Si nu vad legatura dintre parinti si propozitia anterioara atat de greu de retinut. De fapt, exista o legatura. E vorba de felul in care transmiti informatia pe care ai primit-o. Problema apare atunci cand tinerii nu inteleg ca ceva inexistent trebuie si poate fi transmis. A invata sa transformi un nimic intr-o informatie ar trebui sa fie adevarata ocupatie a alchimistilor.

Cat despre atitudinea tipica a consateanului de stat cu tricolor, nici nu mai merita discutat prea mult. Toata lumea spune ca romanul e naspa doar fiindca asa au auzit ei undeva si nu incurajez tipul asta de gandire, dar adevarul e ca au dreptate. Cred ca un top al nivelului de trai al tuturor statelor lumii ne-ar situa sub nivelul marii. Dar cum eu nu fac politica pe acest blog, o sa ma opresc aici.

Paradoxal, cu cat suntem mai limitati din anumite puncte de vedere, cu atat traim mai bine. Imi dau seama acum cat de fericiti si cu zambetul pe buze sunt nebunii care traiesc intr-o continua euforie. Ramane un singur citat: "ce-mi plac glumele mele".

Sa fie bine.