Acelasi gand.

Trebuie citita prima parte pentru o intelegere mai buna a dialogului ce urmeaza. E doar un gand.



A: Nu esti niciodata suficient de ambitios.
V: Cum sa nu fiu?
A: Pai... stii ca ar trebui sa lupti mai mult pentru ceea ce-ti doresti, dar preferi sa stai si sa dormi.
V: Sunt suficient de ambitios incat sa dorm.
A: Nu-ti trebuie ambitie pentru asa ceva. Toti oamenii fac asta.
V: Eu sunt un gand, nu un om.
A: Ok, toate gandurile... aa... nu. Lasa...
V: Iar te balbai?
A: Am mai avut discutia asta.
V: Si n-ai raspuns.
A: Ba da, am spus ca nu ma balbai.
V: De ce?
A: Cum... de ce?
V: De ce?
A: De ce nu ma balbai?
V: Da, de ce?
A: N-am niciun motiv.
V: Da, si vrei sa ma faci sa crezi ca nici vreun defect n-ai.
A: Daca stau si ma gandesc mai bine... da, ai dreptate.
V: Eu sunt ala plin de defecte, asa-i?
A: Asa se pare...
V: Se pare.
A: Da, e o metoda mai blanda de a spune ca asa este.
V: Ce?
A: Adica... tu ai defectele.
V: Suntem acelasi gand. Avem aceleasi defecte.
A: De fapt, nu-i defectul tau.
V: De ce? Pentru ca ar insemna sa fie si al tau?
A: Nu, pentru ca e defectul celui despre care vorbim.
V: Aa... da. Despre cine vorbim?
A: Suntem un gand in mintea cuiva. Acel cineva are defectele.
V: Ia uite-l si pe asta pe cal...
A: Ce? Ce cal?
V: Uite-l, in spate.
P: Voi vreti arestati?
V: Cu noi vorbeste...
A: Nu stiu... mai vezi vreun gand?
P: Da, da, cu voi.
V: Mai vezi vreun gand cu noi?
P: Nu, cu voi vorbesc. Faci pe desteptul cu mine?
A: Doar face.
V: Ce fac?
P: Chiar ca doar face.
A: Cine esti?
P: Politia calare.
V: ...
A: Si ce-am facut?
P: Vorbiti de rau pe cel ce-l batem.
V: Noi sa batem pe cineva?
A: Nu credeam sa zic asta, dar are dreptate... pe cine batem?
P: Pe om, draguteilor.
V: Dragu... cum?
A: Cum pe om? Ce om?
P: Cel pe care-l batem.
A: Te repeti ca BAC-ul.
V: Al` de merge pe apa? Cum... ?
A: Nu BAC-ul ala... las-o cum a picat.
V: Lasa-l*.
A: Ce?
V: Lasa-l. E un BAC, doi BACI, masculin.Sinonim cu "cioban".
A: Ma refeream la examenul de BAC.
V: Acum se da si examen ca sa fii cioban?
A: Termina.
P: Voi doi, ati terminat?
V: Ce tot vreti cu totii sa terminati?
P: Discutia.
A: In fine... inca odata, ce-am batut?
P: Pe om.
A: Bine, bine, dar cum, cu ce, cand?
P: Voi nu stiti vorba omului: "Ma bate-un gand." ?
V: N-am fost noi.
A: Explica-te.
V: Adica n-am fost noi, nu noi l-am batut pe om.
A: Nu tu sa explici ma. P.
P: Ati spus ca omul are defecte. El n-are.
A: Asa spun toti.
P: ... da.
A: Pai daca-mi dai dreptate, ce mai cauti aici?
P: Sunt trimis automat. Toata ziua pe cal.
V: Cum il cheama?
P: Pe cal?
V: Nu, pe tine... dar daca vrei sa-mi faci cunostinta cu calul...
A: Te cacofonezi.
P: Pai... sunt trimis pentru ca prima reactie a omului e sa trimita un gand care nu-i de acord cu gandurile care-i spun ca are defecte.
A: Si acum?
P: Acum plec.
V: Si noi?
A: Noi ce?
N: Mi-e cam somn.
A: Ia uite-l si pe asta.
N: Ok, ma culc.
A: Da` bine faci. Voi astia noi nu stiti sa bateti la usa inainte de a intra?
N: Chiar mi-e somn.
V: Dormi.
N: Daca eu il conving sa doarma, si voi dispareti.
A: Se-aplica si pentru tine.
N: Nu e ultima data cand ii va fi somn. Eu sigur mai apar. Voi?
A: Mai bine plecam de buna voie.
V: Plec.

(pleaca)

Flux... 2.

Din nou, ca si in prima parte, am notat ce-mi trecea prin minte. Am facut democratica alegere de a cenzura cenzura... din nou. Asta a iesit:

• O zi buna se recunoaste noaptea. Fericirea este sa mergi la culcare incantat nu doar pentru ca in sfarsit vei dormi. 
• De regula, cand cineva iti refuza ajutorul, o face pentru a compensa cu o situatie anterioara despre care probabil nici nu stii, nu pentru ca ii face placere sa te menajeze din prietenie. 
• Atentia este ca lumina: salveaza vieti... mai ales atunci cand ia forma unui beculet de semafor.
• Metaforele au fost inventate pentru ca sunt o forma mai usoara a minciunilor.
• Lucrurile subtile sunt cele care te induc in eroare. Cu toate acestea insa, nu am auzit pe nimeni spunand ca presedintii de stat sunt subtili.
• Toata lumea isi doreste probleme cat mai mici. Ei insa nu-si dau seama ca o problema, fiind mica, nu dispare, ci e doar mai greu de gasit si rezolvat.  
• Nu exista lucruri interesante, ci doar lucruri facute de suficient de putine ori. 

Un gand.

A: Manifesti intens unul din singurele defecte pe care cei din jur l-ar putea asocia cu tine.

V: Serios?
A: Da. Esti agitat si ai capricii prostesti.

V: Stiu.

A: Cum... stii?

V: E un monolog... suntem una si aceeasi persoana, vorbesti cu tine insuti. Doar ca jucam niste roluri.

A: Pai si de ce nu-ti joci rolul?

V: Si care-i rolul meu?

A: De a ma contrazice.

V: Nu sunt agitat!

A: Da, asa. 

V: Si tu ce faci?

A: Ce fac? 

V: Ziceiai ca trebuie sa ne contrazicem si tu-mi dai dreptate? Cine nu-si joaca rolul acum?

A: Ok, ba chiar esti capricios si agitat prosteste.

V: Parca era invers.

A: Adica?

V: Agitat si cu capricii prostesti.

A: Da... e acelasi lucru.

V: Nu, nu e. 

A: Cum sa nu fie? 

V: Nu stiu... eu doar imi jucam rolul. 

A (catre public): Cum poate fi V cealalta jumatate a mea? E absurd.

V: Da, sigur... lauda-te cu liniuta aia a ta. 

A: Hai sa revenim:

V: Bine.

A: Cand toata lumea, inclusiv tu, stie ca ar fi mult mai bine sa taca din gura, chiar atunci si niciodata tu nu te abtii.

V: De ce m-as abtine?

A: Fiindca o sa-ti aduca mai mult bine.

V: De unde stii ca o sa-mi aduca bine daca niciodata n-am facut asta?

A: ... e normal si... logic.

V: Te balbai? 

A: Nu. De ce?

V: De ce nu?

A: Las-o balta... revenind: stii ca-i bine sa taci, dar nu o faci fiindca ai impresia ca e foarte bine sa dai tu din gura.

V: Fac ce cred ca-i bine. Vrei sa fac ce cred ca-i rau? 

A: Nu, e bine ca faci ce crezi ca-i bine. Doar ca...

V: Da?

A: Doar ca trebuie sa-ti schimbi notiunea despre "bine". Nu stii zicala: "Vorba e de argint si tacerea de aur." ?

V: Sunt alergic la aur. 

A: Observ. 

V: Bine.

A: Tocmai, nu-i bine. Era sarcasm... vreau sa spun ca trebuie sa te schimbi.

V: Vrei sa fiu alergic la argint?

A: Ar fi o solutie, daca asta o sa-ti aduca mai mult bine... de ce nu? 

V: Vreau sa ma schimb.

A: Asa... acum ajungem undeva.

V: De fapt, acum plecam. 

A: Unde?

V: Vine un alt gand.

A: Asta pentru ca nu suntem interesanti.

V: Sau pentru ca ne lungim prea mult. 

A: Sa plecam.

(pleaca)

Flux.

Intr-o seara mi-a venit ideea de a-mi nota tot ce-mi trece prin minte si, fara vreun fel de cenzura, dar usor slefuit, postez ce-am scris timp de cateva minute.

• Nu toti emo stau in intuneric cum nu toti ce ce stau in intuneric sunt emo. In primul caz e din cauza ca obiectele taioase sunt gasite cu o mai mare dificultate, iar in al doilea caz pentru ca intrerupatoarele sunt gasite cu aceeasi dificultate. Toate intrerupatoarele taioase sunt acum confunze.
• Pierdem cel mai mult timp incercand sa gasim o modalitate de a-l economisi.
• Fericirea e ca un Ocean. E la fel de dificil de atins in totalitate, fara sa te scufunzi.
• 'Cuvintele grele' pot fi spuse doar cuiva invatat sa fie mintit. 
• Cunoasterea e ca lumina. Totusi, pentru prea multa lumina se plateste scump si te tine si treaz noptile.
• Daca dupa prima spalare iti lipseste o soseta, doreste-ti ca la urmatoarea sa-ti mai lipseasca una. 
• Problemele sunt ca sosetele. Vin singure doar dintr-o greseala. Si totusi, daca vin singure, greseala despre care vorbeam, da nastere unei noi probleme. 

Din nou: a fi tratate ca atare.

Da, da`... nimicuri.

Bine, bine, dar ei?
Aveam de gand sa spun cateva cuvinte despre cei "mari", parintii, dar mi-am dat seama ca, spre deosebire de adolescenti si tineri in general - care prezinta in mare parte aceleasi trasaturi de baza -, oamenii maturi sunt diferiti din multe puncte de vedere. Toata aceasta diferentiere, cred eu, e despre cum a reusit fiecare dintre ei sa iasa din perioada comentata anterior. Cu riscul de a ma exprima in clisee, experientele anterioare sunt cele care ti le modeleaza pe cele viitoare. Si aici se tinteste cel mai des. Puterea lumii, peste aproximativ 6 miliarde de oameni este impartita in putine felii. Doar ca, pentru a se ajunge astfel, cineva a trebuit sa taie. Dar unde vreau sa ajung... am fost invatati ca nimic din nimicurile care ni se intampla nu sunt cu nimic mai importante decat lucrurile despre care ni se spune ca sunt nimicuri. Si nu vad legatura dintre parinti si propozitia anterioara atat de greu de retinut. De fapt, exista o legatura. E vorba de felul in care transmiti informatia pe care ai primit-o. Problema apare atunci cand tinerii nu inteleg ca ceva inexistent trebuie si poate fi transmis. A invata sa transformi un nimic intr-o informatie ar trebui sa fie adevarata ocupatie a alchimistilor.

Cat despre atitudinea tipica a consateanului de stat cu tricolor, nici nu mai merita discutat prea mult. Toata lumea spune ca romanul e naspa doar fiindca asa au auzit ei undeva si nu incurajez tipul asta de gandire, dar adevarul e ca au dreptate. Cred ca un top al nivelului de trai al tuturor statelor lumii ne-ar situa sub nivelul marii. Dar cum eu nu fac politica pe acest blog, o sa ma opresc aici.

Paradoxal, cu cat suntem mai limitati din anumite puncte de vedere, cu atat traim mai bine. Imi dau seama acum cat de fericiti si cu zambetul pe buze sunt nebunii care traiesc intr-o continua euforie. Ramane un singur citat: "ce-mi plac glumele mele".

Sa fie bine.

Ei. Eu?

Tineri, atitudini, pareri.

Dupa cum probabil s-a mai observat,  dau dovada de "cenzurare imaginativa" si asta-i probabil pentru ca imi  doresc. Ma rezum la comentarea subiectelor comentate deja de altii, in  exces. Aceeasi situatie aici prezenta. "Tinerii din ziua de azi" sunt  priviti in actualitate din o gramada mare de unghiuri si cu o multime de  ochelari, 3D, "ne-3D", de aproape si de departe. Sigur, la fel ca  cinematografele, persoanele care vor sa vada privind de peste tot  subiectul, sunt greu de gasit. De aceea, o sa incerc sa aduc  cinematograful la mine acasa si sa fiu unul din aia care au de spus si  bune si rele. Sigur... o sa se spuna ca din cauza varstei mele, nu pot  fi obiectiv. Insa eu chiar cred ca exista o multime de adolescenti  inconstienti, ilogici, imorali si alti cativa cu "i-" si "ne-" cuvinte  caracterizati.
 
In primul rand, exista aceeaia care  spun ca tinerii din ziua de astazi sunt diferiti de cei din trecut.  Evident. Dar nu asta-i ceea ce vreau sa subliniez. Aceleasi persoane  spun ca asta nu poate fi decat RAU. De fapt, nu. E mult mai rau e sa dai  foc la padure cand iesi cu prietenii in aer liber, sa te joci decat sa  stai in fata televizorului toata ziua. Sigur... am ales din doua rele,  dar asta e si ideea. Totul tine de tineri si de atitudinea lor in raport  cu prezentul in care se gasesc. Daca in prezent, totul este mai  atractiv (in sensul rau al cuvantului) pentru adolescenti, asta nu  schimba faptul ca parintii mei spargeau in fiecare zi cate un geam cu o  minge. O sa spuneti ca in ziua de astazi copiii se joaca prea mult la  calculator, dar asta nu transforma plasarea unei gramezi mari de  responsabilitati pe capul copiilor din trecut, in ceva bun. Fiecare generatie are  avantajele si dezavantajele ei, iar toti reprezentantii acestora ar  trebui sa inteleaga si sa nu mai arate cu degetul unii catre ceilalti. Aici nu e vorba de vreo problema genetica ci doar de ambient. Daca bunica ar fi avut calculator cu internet prin fibra optica, televiziune prin cablu si IPhone 3GS, ar fi fost tipicul copilului din ziua de astazi.

Pe de alta parte, asa cum vedem in zecile de filme cu adolescenti, exista o multime de personaje care trebuie criticate, certate, pedepsite sau puse la punct.  Ne palce sau nu sa o credem, avem o multime de defecte. Dam vina pe hormoni si pubertate, doar ca de la un anumit punct, incepem sa ne bucuram de felul in care ne manifestam, chiar daca stim ca nu-i bine. Nu ascultam pana la capat ce ni se spune, suntem incapatanati, nu acceptam sfaturi, orice tip de afectiune sau sentimente care vin din partea bunicilor, parintilor sau rudelor in general ni se par stupide, simtim nevoia sa fim nervosi si cand nu suntem nervosi, ne obisnuim atat de mult cu agitatia incat la un moment dat avem nevoie de ea; gasim in cel sau cea mai buna prietena, singura persoana in care trebuie sa avem incredere si de la care putem asculta sfaturi, simtim ca avem o multime mare de drepturi nescrise care nu ne sunt respectate, ne suparam cand cineva spune ca trebuie sa avem si indatoriri, dam vina pe oricine altcineva pentru greselile noastre. Si lista poate continua. Desigur, sunt putini care se incadreaza in tipul adolescentului pur, manifestand toate caracteristicile de mai sus in forma lor cea mai acuta si sunt si mai putini cei care recunosc ca ar putea avea atatea defecte. Se rade mult prea mult in ziua de astazi "si care-i ma problema in asta?! suntem tineri, tre` sa radem!!" e corul de elevi de la bar ce-mi urla in timpane. Nu-i nicio problema pana ajungem la "prea mult"-ul acela. 
Nu ne place sa fim etichetati negativ, dar nu facem absolut nimic sa evitam asta. "Noi suntem liberi sa facem si sa gandim cum vrem" e vocea a doua a corului de la bar. Sigur... e adevarat, faci ce vrei, dar daca ai fi intr-adevar lasat sa faci tot ce te duce mintea, probabil ca de pe patul spitalului in care ai ajuns dupa ce te-ai trezit cu un cutit in burta din cauza bataii pe care ai starnit-o in club, ai recunoaste ca ceva nu-i bine. 
Probabil ca o sa se strige din toate partile ca sunt un inadaptat neloial al clubului tinerilor adolescenti, dar atata timp cat singura grija a domnisoarei dragute care citeste "Respins" pe lista cu rezultatele de la BAC, este sa nu-i apara inca un cos din cauza stresului, o sa-mi mentin parerea. A nu se intelege ca vreau sa critic pe cineva din generatia mea pentru ca, poate, subiectele au fost intr-adevar mai grele decat s-ar fi asteptat majoritatea, dar primul lucru care trebuie facut nu este cu siguranta injurarea ministrului pe peretele scolii. Dar asta e cu alta discutie. 


A-mi fi iertate eventualele greseli. N-am recitit. Atat.