Primul eReader romanesc?

Si da...se pare ca a aparut primul "purtator de carte virtuala", romanesc. In zilele noastre, cand avem suficienti pasionati de lectura doar pentru ca e la moda, un eReader e satisfactia cea mai mare. Carti si tehnologie in acelasi timp... Nu o sa ma intreb acum unde sunt cartile scrise cu cerneala. Observ doar ca cititul este destul de scump in zilele noastre. In primul rand, cartile bune au preturi destul de piperate. Ce m-a impresionat insa cand am vazut stirea a fost capacitatea de stocare: 2GB si pâna la 4.000 de carti. Cred ca-i mult mai comod sa cari cu tine ceva ce cantareste 228g decat echivalentul ei in 4000 de carti. Si acum, partea si mai buna: poti extinde memoria pâna la 10GB prin folosirea unui card SD. Asta inseamna...20.000 de carti? Stiu sigur ca asta as lua cu mine pe o insula pustie. Sper doar ca se da si o husa la cumpararea unei asemenea chestii. N-as vrea sa-l ud. Si nici nu-i foarte scump: 639 de lei. Cu banii astia isi iau altii o sticla de vin. Nu e scopul meu sa-i fac reclama dar suna chiar bine.

Xul din ecuatia petrecerilor

Nu sunt tocmai adeptul petrecerilor si asta fiindca nu prea gasesc ceva bun in ele...cel putin nu in astea de care stiu deja. Totusi, cred ca o petrecere privata (preferabil in altceva decat pijamale) mi-ar starni interesul. In orice caz, sa revenim cu picioarele pe pamant. Bautura asta, prosteasca si atat de atragatoare e defapt o "plaja" goala. Toti acei "alcoolici anonim" care datorita incercarilor multiple au reusit sa nu se mai imbete instant ca nessul, nu fac altceva decat sa se camufleze sub asa numitele "petreceri". Si inteleg chestia asta...una e sa zici: "Am mers intr-un bar mizer si am baut ca un porc pana n-am mai stiut de mine" si alta e sa zici: "Ce distractie la petrecerea de ieri...bautura cata vrei". Defapt, fie ca bei la o petrecere, fie ca adormi sub o masa intr-un bar, tot baut se cheama si tu tot "pasionat de alcool" ramai. Si totusi, care-i scopul? Sa uiti de tine. Ar putea fi si asta un mecanism de auto-aparare prin care ne indepartam de cine suntem cu adevarat, devenind niste ametiti cu aburi in nas. Defapt, eu cred in proverbul care spune ca "bautura dezleaga limba". Si ca o completare, as adauga ca ne face sa ne accentuam propria existenta, oricum ar fi ea. Pentru cei care reusesc sa ramana in pielea lor, cei bauti pot fi amuzanti (asta pana cand trebuie sa desfunzi WCul suprasaturat de voma). Si gandindu-ma la asta, nu pot sa nu-mi pun problema ca as putea fi sursa de distractie a unora care nu au facut aceleasi greseli ca mine. Dar lumea-i rea, asa-i? Defapt, nu-i. Dar asa pare. Cred ca totul e doar o opinie in cazul in care (cum sa-i mai zic?) esti ametit. Dar tu poti jura ca pragul ala nu era acolo cu o ora in urma. Saraci aceia. N-am apucat sa vad care-i rezistenta mea la bautura si ii felicit pe toti cei care sunt de parere ca ar trebui sa nu cunosc adevarul asta. Distractie placuta la urmatoarea petrecere.

P.S.: E doar un raspuns catre un prieten cu care imi place sa ma contrazic. Nu e absolut necesar sa fiu de acord cu mine. 

Interpretari...

Suntem prin excelenta fiintele cu cea mai mare putere a interpretarii. Am stabilit niste notiuni care pot fi cele mai gresite din Univers. In primele doua postari ale mele pe blogul asta am tot vorbit despre greseli si am impresia ca am gresit cu adevarat tot facand asta fiindca suntem cu toii dispusi la asa ceva. Ceea ce vreau eu sa spun este ca ne bazam prea mult pe impresii si perceptii. Avem senzatia ca fiind atenti la ce ne dicteaza constiinta este "gandire". Defapt, nu cred ca putem gandi. Daca o facem, o facem pe baza unor concepte pe care le avem implementate deja in minte. In momentele in care un om gandeste nu face altceva in afara raportarii la niste cunostinte acumulate anterior. Nu poti descoperi ceva nou folosindu-te de aceleasi "instrumente" de care s-au folosit oamenii de la aparitia lor pana astazi.  Sunt doar eu de parere ca a gandi cu adevarat inseamna a dezvolta un nou sistem de valori pe care sa ne bazam? Ce-ar fi ca de maine toti oamenii sa considere ca mana dreapta este defapt mana stanga si mana stanga este defapt mana dreapta? Ce-ar fi sa consideram ca majoritatea suntem stangaci? Asadar, cu putina dezordine in lume putem schimba ordinea ei si implicit felul de a gandi. Un exemplu mai concludent in acest sens ar fi sa inversam intre ele senzatiile. Defapt, cu gura auzim si cu urechile vorbim. Nu ne place dulcele ci amarul. Imaginati-va ce revolutie ar avea loc in industria alimentara daca toata populatia Terrei si-ar impune preferinte noi (de exemplu: cafeaua acra). Asta ar fi adevarata dezordine, nu cea din dulapul unui adolescent. Sa ne bazam doar pe cuvinte pentru a ordona 6 miliarde de oameni in acelasi sistem este dovada clara a incrderii prostesti a omului in om. Cred ca adevarata descoperire a mileniului 3 va fi descoperirea unor noi serii de valori pe care sa ne bazam.

Se tot vorbeste despre folosirea unui procent prea mic din creier in zilele actuale. Poate ca privind din alt unghi, va fi posibila o alta viziune asupra ceea ce numim real. Sunt destul de convins ca putem trai simetric si prima consecinta a acestei simetrii ar putea fi capacitatea omului de a-si aminti viitorul si nu doar trecutul. Asta ar putea fi sfarsitul omenirii...a sti totul inseamna a trai fara un scop. S-ar ajunge cel mai probabil la disparitia necesitatii vietii. Si nu vrem asta, nu-i asa? Deci, poate e foarte bine ca nu suntem evoluati.

Doua citate

"N-o sa regret nimic din tot ce am facut dar o sa regret tot ce n-am facut".
Sunt doua parti in citatul de mai sus. In prima parte se spune ca nu trebuie sa regreti nimic din tot ce ai facut. Persoanele care urmeaza acest principiu in viata sunt acele persoane care au impresia ca lumea incepe si se termina cu ei. A nu regreta nimic din tot ce ai facut inseamna a fi pe deplin multumit cu tine si cu atitudinea ta din trecut. Este imposibil pentru o fiinta umana sa nu fi facut ceva gresit, iar daca acea greseala nu este regretata putem intui o lipsa de logica. A face ceva gresit si a nu fi constient ca nu trebuia facut este gresit intr-adevar. Cei ce urmeaza principiul de mai sus ar trebui sa se simta vinovati doar fiindca il respecta. Si totusi, respectand acest principiu te poate face sa pari perfect. Poate de aceea succesul primei parti din citat este asa de mare. Cu totii dorim sa parem ceva ce poate nu suntem.
A doua parte se refera la regretul unor persoane pentru tot ceea ce nu au facut. Nu este altceva in afara dublarii primei greseli. A gresi in trecut si a nu regreta si a nu gresi in trecut si regreta este una din marile greseli ale omului. Suntem inzestrati cu ratiune si evitarea unor greseli poate fi uneori o chestiune simpla, insa a regreta faptul ca ne-am lasat condusi de logica si am evitat greselile este din nou ilogic.
Asadar, simtindu-ne reprezentati de citatul de mai sus ne introduce intr-un cerc de greseli care nu te va ajuta sa inveti ceva nou ci te va mentine pentru totdeauna intre greselile facut si neregretate si greselile nefacute dar regretate. A fi intre doua greseli fara sa incerci sa scapi de ele este o greseala.

"Oriunde ai ajunge...mai devreme sau mai tarziu te intorci de unde ai plecat".
Inca un citat care-mi displace. De ce ar trebui sa consideri ca ajungand undeva trebuie sa renunti la tot pentru a te intoarce? Daca ne bazam pe asta ar trebui sa ne gandim mai bine daca intr-adevar ne dorim sa plecam. Stim cu totii cat de greu ne este sa incepem ceva si cat de mult ar trebui sa nu respectam citatul comentat anterior. Se spune ca "din greseli inveti". Daca se intampla ca printre citatele preferate ale cuiva sa se gaseasca acestea doua, inseamna ca persoana respectiva e incapabila sa se dezvolte. A te intoarce de unde ai plecat inseamna dovada de slabiciune in raport cu viitorul si cu ce te asteapta de la el. Daca te simti bine sa te intorci la ceva ce ai facut deja inseamna ca te simti incapabil de a incepe ceva nou. Am impresia ca orice sfarsit este defapt un inceput si de aceea trebuie sa terminam ceva tocmai pentru a nu incepe din nou acelasi lucru. A trece prin situatii si greseli pe care le-ai facut in trecut inseamna a te raporta in permanenta la un sistem de valaori care nu se dezvolta ci dimpotriva, te pastreaza intre aceleasi limite de inferioritate. Defapt, spunand ca vrei sa te intorci de unde ai plecat inseamna a spune ca vrei sa repeti greseli din care ar fi trebuit sa inveti.

Un inceput...

Si uite ca am si eu blog. De ce? De ce nu? Pe asta m-am bazat cand am zis ca vreau sa scriu ceva. Se spune ca trebuie sa-ti legi numele de ceva si nu spun ca asta va fi oportunitatea mea. Cand o sa vreau sa scriu ceva, o sa o fac. Poate ca-i bine sa spui ce vrei sa exprimi si nu sa scrii fiindca printr-un monitor nu-ti poti exprima toate trairile. Adevarat. Dar, cred ca multi dintre cei care au un blog au ales sa-l aiba deoarece au gasit in el o provocare. Si asta nu-i ca orice fel de provocare. Si orice provocare care nu-i o provocare obisnuita e o provocare. Si despre ce tot vorbesc? Despre reusita cuiva de a spune ce vrea sa spuna scriind.Cand scrii pe un blog o faci de unul singur, pe un scaun, in fata unui monitor. Imaginati-va ca faceti acelasi lucru vorbind. "A luat-o razna saracu`. Vorbeste singur." Despre asta vorbesc. Traim intr-o lume in care daca nu gresesti in acelasi fel in care o fac altii (numiti si majoritate), faci o greseala. Ma gandeam de multe ori dupa ce considerente numim pe cineva "ciudat(a)". Cea mai des intalnita greseala e diferentierea cuiva de altcineva doar fiindca e diferit. Daca am fi capabili sa tinem seama de foarte multe variabile poate ca am reusi sa ajungem la formula "omului perfect". Dar nu suntem. Si ce facem noi atunci cand nu suntem capabili sa reusim ceva? Renuntam. Traiesc cu impresia ca citind asta si tu te-ai gandit ca e imposibil sa gasesti acea formula. De ce sa fie imposibil? Fiindca traim in speranta. E pacat insa ca traim intr-o speranta orbeasca si nu suntem capabili sa ne auto-evaluam cunostintele. Din primul rand si pana aici am tot spus lucruri pe care nu le putem face si totusi nu simt nevoia sa ma opresc. Dar nevoia asta e din cauza faptului ca nu pot sa nu remarc ca traim intr-o lume pe care credem ca o cunoastem dar care ne cunoaste mai bine. Ne trebuie un impuls ca sa ajungem din urma ceea ce se vrea descoperit. Suntem prea multi sa putem fi impinsi toti de la spate. Daca s-ar intampla probabil ca nu ar mai exista oameni inteligenti, oameni saraci sau oameni bogati. Am fi cu totii egali. Sunt sigur ca intamplandu-se asta am avea de castigat si pierdut ceva. Conteaza cat de mult din fiecare. Si se pare ca totul se raporteaza la un ceva pe care il consideram important cu totii: importanta. Doar pentru asta traim, constient sau nu. Oricine spune in momentul asta ca nu-si doreste sa fie important o face fiindca doreste sa fie diferit. A fi diferit inseamna a fi important. Multi dintre noi suferim ca nu putem avea succes cu adevarat in ceva. Pentru a avea succes trebuie sa incepi. Eu am inceput.