2012 dorinte.

Internetul este supra-saturat in aceste zile de stiri, opinii, anunturi care vin "de sus", agitatie si neliniste pe toate planurile. Oamenii au nevoie de schimbari. Evident, ceea ce noi vedem prin schimbare este de fapt dorinta de a scapa, prin orice mijloc, de ceea ce nu ne place la noi. Ne oglindim, poate inconstient, toate frustrarile si nemultumirile in oceanul acesta de informatii. Populatia lumii trebuie privita ca o insumare de elemente diferite, dar care ajunge undeva, dupa un egal, ca un tot. Putini dintre noi au ambitia sa iasa din serie si inca si mai putini, reusesc. Ne place sa fim controlati si influentati, iar faptul ca nu ne place sa o recunoastem, nu schimba nimic. Cei care reusesc sa spuna celor din jur ceea ce acestia vor sa auda, reusesc sa ajunga acolo unde isi propun. Sunt sigur ca toate transformarile care se preconizeaza odata cu 2012 au rolul de a hrani aceasta pofta a lumii de nou. Cu toate ca vorbim despre un asa-zis "Sfarsit al Lumii", nimeni nu e speriat. Poate putin agitat, da, dar nu suficient. Aici intervine cenzurarea informatiilor si filtrarea lor astfel incat omul de rand sa auda ce vrea. Vrem o schimbare, dar nu chiar sfarsitul. Asadar, auzim din ce in ce mai des despre extraordinarele calitati pe care le vom avea dupa anul din titlu:

"- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea (cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor."

Asta-i ceea ce mi-a fost recomandat sa citesc si, orice om cu putina viziune, o sa aiba senzatia ca intr-adevar, e prea mult roz in toata povestea. Si autorii acestor articole vad asta si se iau masuri:

"- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate"

Asta o sa ni se intample rau. O sa ne doara capul. Sunt speriat, dar parca nu-mi pasa daca asta trebuie sa indur pana la a folosi creierul de 6 ori mai mult si mai bine.
Ceea ce se face este, de fapt, o incercare de echilibrare a balantei. Daca totul ar fi doar bine, lumea isi va aminti ca inca se gasesc cu picioarele pe Terra si ca trebuie sa-si scoata capul din norii ce pareau atat de albi si pufosi mai devreme.
Nimeni din organizatiile guvernamentale care ne conduc, chiar fara sa stim, nu o sa faca public tot adevarul daca acesta nu o sa-i duca, cumva, mai aproape de indeplinirea propriilor interese.

O alta categorie a informatiilor ce par a fi tot mai intalnite peste tot este micsorarea numarului de ore dintr-o zi. Se spune ca, in prezent, cele 24 de ore sunt, in realitate, doar 18. Asta explica foarte clar de ce nu mai avem timp si de ce suntem in permanenta obositi si presati din toate partile. Convenabil, nu? Timpul era printre putinele lucruri care puteau fi folosite, fara sa platesti o anumita taxa pe el. S-a decis ca asa ceva nu-i profitabil si s-a ales sa se fure si sa fie folosit altfel. O sa iau un exemplu simplu: te asezi in fata televizorului la ora la care incepe un film. Vezi 100 de minute de film si 30 de minute de publicitate. Ei bine, jumatatea aia de ora iti este furata, cu un scop precis, bineinteles, dar care nu te consoleaza cu nimic. Hotarasti ca nu o sa mai vezi filme din programul TV, dar nu poti downloada filme de pe internet pentru ca, desigur, e rau, fara respect si fara scrupule. Mergi la magazin si cumperi filmul, platind si pentru conducatori, desigur. Mergi la cinema, aceeasi situatie. A nu se intelege gresit, nu sunt eu nici pe departe cel care vede in cutia cu lumini si sunete un mic monstrulet care o sa ne pape pe toti. De asemenea, inteleg, la fel ca toti oamenii de rand, ca nimic nu e gratis, dar macar eu nu dau vina pe 2012-le locuitorilor din Machu Pichu sau pe polii magnetici ai Pamantului.

Poate-i prea multa vorbarie pentru nimic, dar atata timp cat parerile o sa poata fi exprimate liber pe un blog, o sa o fac. Poate ca nimic nu se doreste a fi mai mult decat pare, dar poate ca ar trebui sa invatam sa citim stelutele din subsolul paginii, chiar daca ni se ia lupa.

Zic...

Dupa modelul lui Murphy, au aparut urmatoarele afirmatiile personale:

• Nimic nu se termina pana cand altceva nu incepe.
• Orcine stie ca partea goala a paharului trebuie sa existe daca vrei sa te bucuri de cea plina.
• Minciuna este un adevar ce nu s-a intamplat.
• E imposibil sa sari peste partea goala a paharului.
• Cele mai mari inventii sunt de regula obiecte mici.
• Mortalitatea e cea mai incurabila boala ereditara.
• Toate inventiile au fost facute pentru a inventa ceva nou.
• Totul este adevarat daca nu stii sa demonstrezi opusul (valabil si pentru aceasta afirmatie).
• Singurele fisiere care se pierd sunt cele la care nu ai o copie.
• Pentru a-ti aminti un lucru, propune-ti sa-l uiti.
• Toate propozitiile sunt adevarate... cu exceptia acesteia.
• Niciun lucru fals nu poate fi mai fals decat alt lucru fals.
• Totul este adevarat daca nimic nu este fals.

A fi tratate ca atare.

"Indrazniti sa fiti naivi"

Cineva spunea "sa indraznim sa fim naivi". Nu suntem?
Zilnic traim in incercarea de a evita penibilul. E greu. Fiecare dintre noi isi dezvolta in timp un anumit sistem de valori si limite care nu pot fi trecute. Dar, spunand "fiecare", evident, ma refer la fiecare. Problema apare cand sistemele acestea se intersecteaza. Ce se intampla daca limita pe care altul nu o poate trece, este trecuta de mine in fiecare moment? Din nou, ca si in alte postari ale mele, conteaza majoritatea. Si de aici, doua cazuri: te afli in majoritate, iar cel ce considera ca o anumita limita nu trebuie trecuta este penibil, iar daca tu nu te afli in majoritate, problema, din punctul tau de vedere, este mult mai mare: devii penibil. Totusi, trebuie sa fii de o parte sau de alta, iar oricum ai intoarce-o, tot o sa fii considerat ciudat de macar o persoana. Evident, majoritatea alege sa fie de partea majoritatii pentru a evita situatia de mai sus. Ei bine, asta e, dupa parerea mea, una din cele mai mare calitati ale omului: cea de a se adapta in asa fel incat sa-i fie bine. Cu totii facem asta, chiar daca-i doar instictiv. Intr-adevar, scriind, imi dau seama ca din punctul meu de vedere, una din cele mai mare calitati ale omului este, de cele mai multe ori, instinctiva. Iar o calitate instinctiva nu ne poate deosebi prea mult de varul maimuta.
Dar, revenind la acel cineva de la inceput, nu pare naiv sa spuna ca trebuie sa indraznim sa fim naivi? Pare, dar, din nou, limitele noastre nu asteapta la semafor si par a nu vedea "galbenul intermitent" ci se intersecteaza inconstient si accidental. Aici apare o alta problema. Limitele de partea carora trebuie sa fii nu se bazeaza intotdeauna pe majoritate. Daca spun ca cel ce a facut afirmatia din titlu este, de fapt, Buckminster Fuller (considerat unul din marile genii ale secolului XX), totul se schimba sau chiar inverseaza. Atunci, ce sa mai credem? Cand, cum, unde, in raport cu cine si mai ales, de ce ar trebui sa fiu naiv? De ce nu? Reiau, "e greu". Si totusi, raspunsurile nu pot exista fara intrebari, iar intrebarile nu pot exista fara dorinta de a afla raspunsurile. Am impresia ca simpla dorinta de a da un raspuns e incadrata intr-un cerc. Asadar, incercand sa dai un raspuns, poti ameti cautandu-l. Stiu ca deja totul pare abstract, dar ceea ce incerc sa complic aici, este de fapt foarte simplu. A fi naiv inseamna a nu-ti pune intrebari cu privire la afirmatii, cand acestea din urma par foarte simple. Recunosc, nu am vrut sa fiu naiv.

Si totusi, trebuia o continuare.

Identitate noua: "Blogarasul filozof" (sursa: http://damian-george.info/?p=108).
Intr-adevar Georgel, observam cu totii cat de putin iti pasa de postarile mele. Asa de putin incat iti vine "sa-mi dai una"... involuntar, asa... Sa nu uitam de mica discutie de pe messenger in care te-am asigurat ca nu ies neinjurat din asta. Ai spus ca nu. E adevarat... tu doar vrei sa ma bati.
Lumea spune ca filozofia nu e corectarea greselilor gramaticale si de punctuatie ale cuiva care tinde sa-si exprime nemultumirile pe un blog (nefericita alegere in cazul tau). Dar... cine stie, poate se-nsela Kant si tu esti cel cu dreptatea. E doar un tip... ma indoiesc sa-l stii. Gugaleste-l.
Hai sa citam: "Si da(,) cauza pentru care acei analfabeti misuna liberi pe strada este urmatoarea : Ei au considerat ca scoala nu ii ajuta , si aici nu vine vorba doar de sfarsitul anului scolar unde toti profesorii ar trebui sa o lase mai lejer , pentru ei scoala a fost ca un timp pierdut , in loc sa fumeze sa se distreze si eventual sa se drogheze ." 
Ieri erai vocea poporului si sustineai din toata inima ca scoala nu mai trebuie facuta la finalul ei. Erai cumva.... vocea "analfabetilor, fumatorilor si drogatilor" despre care vorbesti in noua postare? Initial, prin cuvintele tale, indemnai la chiulul de la scoala, chiul care, inevitabil, poate duce la analfabetism si incurajarea umplerii timpului liber cu alte activitati ce tind sa fie periculoase. Acum, ii critici? Sa fi fost postarea de pe blogul meu atat de profunda incat sa iti dea de inteles ca intr-adevar e gresit ce sustii? Mandru! Daca nu-i asa, si-ti sustii in continuare punctul de vedere si in a doua postare... naspa. Blogarasul filozof a vorbit. 
P.S.: Inca ai greseli gramaticale in prima postare pe care ti-am comentat-o si greseli de punctuatie in a doua, comentata intens si intoarsa pe toate fetele, azi. Pa din nou.

Ofer raspunsuri... gratis.

Am vizitat de curand blogul unui coleg de suferinta in blogosfera. Si el, si eu, avem bloguri de curand... el de mai curand ca mine. Ce vreau sa comentez acum e chestia asta: http://damian-george.info/?p=68.  Dupa cum pot vedea peste tot pe blogul lui, comenteaza treburi specifice, scoala, cocalari si pitipoance... fiecare cu ce se pricepe. Dar sa nu ne abatem de la subiect.
Omul se intreaba ce cautam noi la scoala in timpul scolii... ... ?! E foarte ciudat cum unii spun ca profesorii au stat si au frecat menta, fara sa puna note, cand defapt, Ionel (in original era Georgel... m-am abtinut) cade in genunchi cand profa il intreaba lectia, rugandu-se sa fie amanat pe data viitoare... sau cand acelasi Ionel trage chiulul cu saptamanile. O explicatie logica a acestei intamplari e ca plodul e prea lenes. Profii, in opinia respectivului, nu merita salariu. Dar, acelasi respectiv se plange ca pe strazi sunt prea multi analfabeti.
Probabil ca George isi doreste ca scoala sa se termine brusc. Nu prea-mi dau seama cum ar fi posibil. Oricum o sa se lipseasca si in mijlocul anului, si la final.
Ca sistemul de invatamant din Romania, e sistemul de invatamant din Romania, ca profesorii sunt profesori si elevii sunt elevi, nu-l contrazic, dar nu asta era ideea postarii lui. 
P.S.: Ai greseli gramaticale si probleme cu utilizarea semnelor de punctuatie (editate evident dupa aceasta postare)...punct.

Pa.