duminică, 2 octombrie 2011

http://de-nimic.info

luni, 12 septembrie 2011

Sa gandim.

Iar incep.



A: Se intampla sa nu te tii de cuvant. E urat.
V: De asta nu ma tin de el... e urat.
A: Nu. E urat sa nu te tii de cuvant, e nepoliticos. E bine sa fii de incredere.
V: Sunt V si nu am maini.
A: Nu am inteles nimic.
V: Sunt V. Nu vreau sa fiu nici "de incredere" nici altcineva.
A: Si cu mainile ce-i?
V: Cu ce-ai vrea sa ma tin de cuvant?
A: Nu ma. A te tine de cuvant inseamna a face ce ai promis.
V: Si daca promit ca nu o sa ma tin niciodata de o promisiune, de care promisiune trebuie sa ma tin?
A: N-ai maini.
V: Ha ha... stiam eu ca replica asta merge oricand.
A: Nu are picioare.
V: Ce? Si asta merge oricand?
A: Da V. Si aia fara maini si asta fara picioare merg oricand.
V: In carje n-are cum sa fie fiindca n-are maini.
A: Hai s-o lasam balta.
V: Cand te-am intalnit prima data imi erai mai simpatic.
A: Adica?
V: Adica acum te-ai facut mai rau.
A: De ce zici asta?
V: Cum sa o lasam in balta? Vrei sa raceasca?
A: Nu lasam nimic in nicio balta. Era doar o expresie. Atata vorba pentru nimic.
V: Adica eu muncesc pentru el?
A: Ce muncesti tu si pentru cine?
V: Pentru nimic asta.
A: Ioi... si aia-i expresie.
V: Da` ce expresiv esti tu mai ardelene.
A: Nu ard lemnele ca-i vara. Si nici lenea fiindca-i infinita.
V: Iar schimbi rolurile?
A: Nu, dar in orice caz, trebuie sa schimb subiectul.
V: Si ce primesti in schimb?
A: Liniste.
V: Ok, ok, tac.
A: Nu. Asta primesc in schimb: liniste.
V: Cum vine asta?
A: La fel cum se si duce, aparent. Cel putin asa-i cu tine prin preajma.
V: Acum eu nu mai inteleg nimic.
A: Da, are dubla personalitate, de aia nu-l intelegi.
V: Si ziceai ca schimbi subiectul pe liniste?
A: Da, dar vad ca nu esti de acord.
V: Ba cum sa nu? Doar ca vreau si eu unul.
A: Unul?
V: Da, un subiect.
A: De discutie?
V: Daca numai din alea mai ai...
A: Ok, deschidem un subiect nou.
V: Hai ma A... pe alea deschise nu le pot schimba.
A: De fapt, daca un subiect nu-i deschis, nu-l poti schimba.
V: Nu stiu... tu esti ala ce se pricepe la afaceri.
A: De fapt, niciunul din noi nu se pricepe prea bine la afaceri.
V: Spune-i asta omului.
A: Tocmai am facut-o.
V: I-ai soptit? Voiam sa vad si eu ce fata face cand ii spui.
A: Suntem gandurile lui. Sa vezi ce fata facem noi daca incepe sa se gandeasca la un monstru care-i mananca pe A si V.
V: Nu-i da idei gratis. Schimba-le cu ceva. Parca ziceai ca esti priceput la afaceri.
A: Nu... tu ziceai asta.
V: Unde bati?
A: ... si unde crapa.
V: Asta-i sotia crapului?
A: Iti mai spun odata: nu-i vina mea ca nu am diacritice.
V: Era sotia crapului cu diacritice? Astea-s un fel de implanturi pentru pesti sau ce?
A: Deja gandesti murdar.
V: Ai mai vazut tu un gand gandind?
A: Nu asta facem?
V: Nu. E suficient sa existam.
A: Mi-e somn.
V: Se da la crapa cu diacritice?
A: Cine?
V: Somnul.
A: Hai ca exagerezi.
V: Am spus doar "somnul". Exagerezi daca zici ca exagerez.
A: Am plecat.

luni, 22 august 2011

Ia un loc.

Sunt convins ca o sa va dati seama despre ce vorbesc si in acelasi timp stiu ca mai sunt completari si lucruri pe care nu le-am cuprins.


1-7 ani: "Oo, uite ce dlagut e... seamana cu maica-sa."
Asta e perioada in care ti se ciupesc cel mai mult obrajii. Toata lumea incearca sa te atinga si toata lumea incearca sa vada din ce esti facut, ca doar e imposibil sa fii si tu ca toti oamenii, trebuie sa ai vreun lansator de dragalasenie pe care-l porti pe undeva pe la subrat. In perioada asta inveti cele mai multe lucruri pe cea mai multa lume si spui cele mai bune bancuri la care toti din jur rad cu un "giugiugiu" atasat. Multa lume uita cine pe cine, ce limba trebuie sa invete. Sunt convins ca atunci cand o sa vorbeasca cu copilul, un adult o sa spuna: "Da` ce puisor dlagutel avem noi aiiiici. Cine-i cel mai flumusel baitel?" si nu in varianta omeneasca a propozitiei. Pentru copii asta-i o perioada mult mai dificila decat o vad adultii. Trebuie sa inveti sa vorbesti singur sau ascultandu-i pe adulti vorbind intre ei, trebuie sa te obisnuiesti cu o multime de perechi de ochi boldindu-se la tine in permanenta, trebuie sa te supui unei inepuizabile comparatii cu unul din parinti sau cu un unchi de pe mama tatalui bunicului si nu in ultimul rand, trebuie sa inveti sa raspunzi la o multime de intrebari despre personalitate, placeri si obisnuinte (cand ajungi in ultima perioada a intervalului de varsta de mai sus). Prin tine o sa treaca o multime de sentimente si amintiri care sa-i faca pe cei mai mari sa se regaseasca si sa-si aduca aminte de propria copilarie.

Dialog posibil si probabil la intalnirea a doi adulti din care rezulta un inevitabil cadou pentru copil:

Parinte: Cum se spune?
Copil: "Multumesc", dar am zis dejaa!


7-11 ani: "E baiat mare de-acuma, merge la scoala..."
Perioada dificila din multe puncte de vedere. Pentru inceput, trebuie sa treci prin primele zile de scoala si prin intalnirea cu o multime de copii de aceeasi varsta cu tine, mai mari si sa nu fie uitati nici profesorii (pe care inca nu-i ai dar care te infioara cand trec pe colidoare imprastiind in stanga si dreapta solutie de infiorare cu efect imediat). Acum dai de o multime de copii care-ti dau fie impresia ca esti mai bun si mai bland, fie ca esti mai "cool" decat credeai.  E prima data cand ti se pare ca esti coplesit de ceva mai mult decat imbratisari si pupuri. Ai impresia ca iti pierzi o foarte mare parte din timpul alocat unei mingi, facand teme. Nu intelegi ce vor de la tine toate bastonasele si liniutele in prima perioada a intervalului ca mai apoi sa fii terorizat de cratimele despre care unii nu stiu nici in ultimul interval, discutat mai jos. Tot acum iti faci si primii prieteni si iti spui ca "in sfarsit am si eu cu cine discuta de Ben10 si echipa extraterestra". Inca nu-ti dai seama, dar parca incepe sa-ti placa sa petreci mai mult timp cu niste copii de varsta ta decat cu parintii. Incepe sa ti se si ceara cate ceva si in acelasi timp incepe sa-ti fie impusa realizarea faptului ca "viata nu-i usoara, trebuie sa lupti!".

Dialog posibil si probabil intre o persoana la balconul unui bloc si un copil murdar de afara:

Parinte: Hai in casa sa mai mananci ceva ca de dimineata stai flamand!
Copil: Nu mi-e foame!! Lasa-ma sa ma joc. Vin mai tarziu!!



11-14 ani: "Ce-ai mai crescut, in curand mergi la liceu, trebuie sa te inveti cu greul."
Intalnesti persoanele care acum cativa ani iti dadeau senzatia ca transpira rautate prin toti porii. Ai un grup de prieteni destul de bine stabilit, dar esti la varsta la care ai inteles ca e bine, sanatos si aproape normal sa accepti si alte persoane in grupul tau. E perioada in care probabil descoperi mai mult din calculator si internet (daca nu ai facut asta deja in perioada 2) si incepi sa-ti pierzi tot mai mult timp acolo. Sigur, pe plan scolar, temele se tot aduna, timpul liber mai tot scade si incepti sa regreti gradinita si perioada a II-a in care iti puteai face temele in cateva zeci de minute ca mai apoi sa fii liber. Incepe sa apara senzatia de "copleseala psihica si morala" si relatia cu parintii incepe sa piarda teren in fata infinitelor distractii si timp liber pe care-l poti petrece cu prietenii. E perioada in care frustrarea poate atinge cote ce par insuportabile din doua motive. In primul rand, esti intrerupt si chemat in casa sau scos de la calculator si pus la culcare cand erai in mijlocul unei oarecare actiuni, cu toate ca atunci nu-ti dai seama sau nu vrei sa recunosti ca te afli in permanenta intr-un astfel de "mijloc". Al doilea motiv e mult mai simplu de mentionat, dar mult mai complex din alte puncte de vedere: te apropii de ultima parte, despre care vorbim mai jos de dialog.

Dialog posibil si probabil:

Parinte: Hai odata in casa mai copile ca-i 10 ceasul.
Copil: Hai mama... uite cati mai sunt afara, mai lasa-ma si tu in pace si nu ma mai tot stresa atat. Cum de pe nimeni altcineva nu cheama in casa? Tu esti singura care nu intelege.


14-18 ani: "Esti barbat de-acum, trebuie sa inveti sa te descurci si singur."
Partea cea mai flamanda sa fie discutata. Incepi prin a-ti defini ceea ce tu numesti personalitate. Incepi sa ai opinii si pareri tot mai multe si mai intens exprimate. Pe plan scolar, ajungi la liceul despre care stii deja, suparator de bine chiar, cat de greu va fi. Alti colegi, alti prieteni, mai multe pareri. E secventa cel mai greu de discutat, tocmai pentru ca fiecare poate gasi o alta interpretare a ei. Incepi sa-ti schimbi tot mai multe gusturi. Crezi ca deja ti se cere mult mai mult decat ar trebui. Am impresia ca e o perioada in care ti se pare ca mai toata lumea are ceva cu tine. Unii spun ca e cea mai frumoasa perioada a vietii. Eu n-o vad asa, scuze de dezamagesc. Probabil ca tot ce e frumos apare dupa ce a disparut deja. Suna destul de alambicat, dar abia dupa ce dai de ceva mai urat si mai greu, incepi sa ai senzatia ca ce a trecut a fost mai frumos si mai usor, dar asta nu inseamna ca i se pune si un "cel mai" in fata. Toti tinerii de varsta asta, fie ca recunosc, fie ca nu vor sa o faca, isi doresc sa faca ceva spectaculos, ceva ce poate impresiona "audienta". Multi se schimba din anumite puncte de vedere doar pentru ca exista altii carora le vine greu sa faca asta si care reusesc sa modeleze in modul de ei placut ce au in jur. E adevarat, e posibil ca in perioada asta sa iti faci cei mai multi prieteni si poate cei mai bune (cu toate ca trebuie sa recunosc ca am spus asta doar pentru ca am auzit-o de multe ori, nu pentru ca o cred in mod deosebit). Raman micile distractii, care-si pierd insa tot farmecul dupa ce termina. Ti se aduce la cunostinta tot mai des ca-i rau sa fii rau si bine sa fii bun. Probabil ca ai impresia ca stii tot ce ti se spune (facand un mic salt peste orele de curs) si esti enervat din ce in ce mai mult si din in ce in ce mai des, pana uiti de ce te-ai enervat.

Dialog posibil si probabil:

Parinte: Iar te-ai impiedicat pe scari azi-noapte. Ai baut?
Tanar: Nu. Aveam putin rau de inaltime.



Opinii...
A-mi fi iertate eventualele greseli.

vineri, 19 august 2011

Flux... 3.



  • E infinit de greu  de demonstrat ca ceva este infinit. 
  • O persoana experimentata si "trecuta prin viata" este doar o persoana care a avut mai mult timp sa cunoasca, invete si experimenteze tipare. 
  • Fiecare om este mai bun decat cel putin un altul intr-un anumit domeniu, dar mai slab decat multi altii in altul. Asadar, fiecare om de pe planeta este situat intre cel putin doua persoane, ceea ce face din populatia lumii o multime in care ordinea nu exista, fara o parte superioara si una inferioara. Asta ne face pe toti egali, nu dreptul la vot.  
  • Daca nu poti sa treci peste o problema, poate ar trebui sa incerci sa treci pe sub ea. 
  • E normal sa nu poti daca nu incerci. E normal sa nu incerci daca nu vrei. Asadar, e normal sa nu poti daca nu vrei. Dar e normal sa nu incerci daca nu poti?
  • Cea mai usoara modalitatea de a schimba un om este prin a-i lua comfortul. 
  • Bine-a zis cine-a zis, cand a zis ce-a zis, ca de nu zicea, n-ai fi zis c-a zis candva ce-a zis deja. 


marți, 9 august 2011

Revin.

Trebuie citite si postarile "Un gand..." si "Acelasi gand" inainte de aceasta.


A: Nu esti suficient de insistent.
V: Iar incepe... Ai dreptate, nu te-am mai auzit de ceva timp.
A: Nu-i vina mea.
V: De fapt, ma bucuram ca nu te-am mai auzit de ceva timp.
A: In orice caz, trebuie sa lupti mai mult pentru ceea ce vrei sa obtii.
V: Traim timpuri pasnice.
A: Nu lupta de aia.
V: Lupta e... lupta. Nu e de aia sau de aialalta.
A: Ba da... ma refer la faptul ca trebuie sa te agiti mai mult.
V: Imi bate inima prea tare daca ma agit.
A: Si mai conteaza asta daca obtii ce vrei?
V: Conteaza. Vrei sa mor?
A: Ma intrebi daca vreau sa mor?
V: Nu, vorbeam de mine.
A: Suntem una si aceeasi persoana. Am mai avut discutia asta.
V: Si-ai pierdut-o?
A: Ce sa pierd?
V: Discutia... ziceai c-ai mai avut. Nu o mai ai?
A: Ba da, chiar acum, dar nu la asta ma refeream.
V: Asta ai spus.
A: Da, dar nu asta am vrut sa para.
V: Mar.
A: Ce... fructe?
V: Da. Imi place mai mult marul.
A: Si ce? Ce treaba are asta acum?
V: Ziceai ca nu ai vrut sa para. Eu nu am vrut sa mar.
A: Faci intentionat?
V: Sa mar? Nu... se intampla.
A: Nici macar nu suna romaneste.
V: Nici asta, dar eu nu dau vina pe tine ca n-ai diacritice.
A: Pe cine?
V: Pe cine, ce?
A: Pe cine sa critice?
V: Asta era rolul meu. Eu pun intrebarile prostesti aici.
A: Suntem unul si acelasi... de cate ori sa-ti repet?
V: Am inteles... nu-s insistent, nu o sa fiu insistent. Care-i problema?
A: Hop... uite-l pe asta cu pistol.
M: Cum sa nu fii insistent? E frumos asa?
V: Cu mine vorbeste?
A: Cu noi... suntem in aceeasi oala.
V: Asa zicea si morcovul catre cartof.
A: Nici nu o sa te intreb ce-ai vrut sa zici.
V: Nici n-are rost, doar ma auzi...
M: Eu sunt inca aici. Lasati prostiile.
V: Eu n-am asa ceva. Ai una de imprumut?
M: Ce sa am de imprumut? Nu-ti dau pistolul.
A: O sa te obisnuiesti cu el. In fine... ce-i cu tine?
M: Un pistol.
A: Nu... adica, ce vrei de la noi?
M: Un pistol nou?
A: Nu, nu... adica, de ce ai venit aici?
M: Fiindca trebuie sa va spun ca nu-i bine sa renuntati. Cum adica sa nu fii insistent? Daca trebuie, trebuie.
A: Care-i diferenta dintre tine si ala pe cal?
M: Eu n-am cal.
A: Bine, vad... dar ma refer la scopul tau. Cu ce-i diferit de scopul aluia pe cal?
M: Nimic... doar ca aluia i-a murit calul.
V: Saracul... nici n-am apucat sa facem cunostinta.
A: Credeam c-ai disparut.
V: Tu ai disparut?
A: Nu, de ce?
V: Acum cine nu tine minte ca suntem acelasi gand?
A: Sa revenim... care-i treaba cu pistolul?
M: Eu, dar eu nu-s o treaba. Sunt un gand.
A: In curand nu o sa mai pot face fata. De ce ai pistol?
M: Sa par mai serios si mai inspaimantator.
A: Aha... de ce?
M: Fiindca trebuie sa spun lucruri importante pe care nu le crede nimeni.
V: Ai impuscat vreodata pe cineva?
M: Nu... e cu gloante oarbe.
V: Saracele...
M: Cine?
V: Gloantele... s-au nascut asa?
M: Cum "asa" ? Si... cine?
V: Fara vedere... gloantele.
M: Nu. De fapt, gloante oarbe inseamna gloante inexistente.
A: Asta-i chiar mai grav decat a fi orb.
V: Si atunci cu ce tragi?
M: De ce sa trag?
V: De ce ai pistol?
M: Am mai raspuns la intrebarea asta.
A: Doar sa pari mai dur?
V: Pere...
A: Ce pere?
V: Pere, nu pari. O para, doua pere.
A: Ai mai spus gluma asta.
V: Deci tu ai mai facut greseala asta.
Z: Ai vazut vreodata vreo fata cu acea "I`m untouchable face" cu toate ca nimeni nu incearca sa o atinga?
V: Ce-a fost asta?
M: A plecat.
V: Tocmai de asta am pus intrebarea la trecut.
A: Un zburator...
V: Eu n-am vazut aripi.
A: Nu zburator de ala. El doar vine si pleaca. Oamenii au ganduri din astea tot timpul.
V: De ce il mai au daca oricum pleaca?
A: E involuntar. Apare fara vointa... pe cand noi...
V: Noi suntem voluntari. Nu suntem platiti ca sa aparem pe blog.
A: Mai bine plecam.
V: Cum?
A: Cum am si venit. Disparem pur si simplu.
V: Ca un fel de zburatori?
A: Toate gandurile sunt asa.
V: Nu vreau sa plec.
A: Trebuie. Suntem prea lungi.
C: 19, 20, 21...
A: Ce faci?
C: Numar randuri.
A: Cum faci asta?
C: Nu eu... o face omul pentru mine.
A: Si de ce te-ai oprit?
C: M-ai intrerupt tu.
V: E doar o scuza... s-a plictisit.
C: Da, ai dreptate. Suntem in aceeasi minte. Nici nu stiu de ce mai incerc sa va mint...
A: Trebuie sa spun ceva inaintea lui V. Sigur o sa puna o intrebare prosteasca.
C: Plecati.
A: Pa.

joi, 4 august 2011

Anterioritati.

Prezentul nostru este bazat pe anterioritati. Aceeasi propozitie poate sa para prosteasca, amuzanta, ciudata, ilogica, imorala, misterioasa, fara sens, plina de inteles sau moment de genialitate confirmata, cand este spusa, pe rand, de o anumita persoana / categorie de persoane diferite. Cu greu poate fi gasit ceva ce este luat ca atare, fiindca nu stim ce inseamna asta. De aici, atat de desele confuzii, neintelegeri, conflicte.
Un singur lucru este sigur: nu putem fi siguri de nimic, exceptand adevarul acestei propozitii.
Suntem tot mai ocupati si ne sta intr-atat mintea la problemele proprii, incat nu dam atentie nimanui si la nimic din jurul nostru.
Un experiment poate fi facut pentru a demonstra asta: 100 de oameni de afaceri, asezati in aceeasi camera, in rand, ocupandu-se de propriile probleme. Daca de la un capat al sirului se va cere o cana cu apa, mesajul va fi transmis de la unul la celalalt intr-un asemenea fel incat, de la celalalt capat al sirului va fi trimis, din mana in mana, un fier de calcat la reducere.
Asadar, daca nu vrem sa murim insetati, dar cu camasa calcata, trebuie sa invatam sa ne dezvatam de ceea ce am fost invatati.

luni, 1 august 2011

Privesc din unghiuri.

Cateva din lucrurile pe care le-am remarcat privind in jur:


Iti doresti ceva suficient de mult atunci cand reusesti sa nu ti-l mai doresti cand stii ca nu il poti obtine.

Nimeni nu intelege ca unul din putinele lucruri pe care cineva il poate face in raport cu altcineva este de a nu-i da dreptate. A fi de acord cu cineva inseamna, de fapt, a fi de acord cu tine insuti.

E important sa fii important chiar si doar atunci cand ai impresia ca nu e important sa fii important.

Copiii lenesi ai oamenilor: De ce sa mai facem curat daca oricum se face la loc mizerie?
Copiii lenesi ai prafului: De ce sa mai facem mizerie daca oricum se face la loc curat?
Copilul lenes al curateniei: De ce trebuie sa fiu tot timpul prins eu la mijloc?

Mama catre copil: Spala-te pe maini, te-ai jucat cu catelul.
Mama sapun catre copilul sapun: Spala-te pe maini, te-ai jucat cu omul.

Omul catre alt om: Ia prosopul asta, e uscat.
Prosopul catre alt prosop: Ia omul asta, e ud tot.

Cum face kamikaze un aparat de radio?: Se arunca intr-o piscina plina.

Oamenii nu ar mai sparge atatea obiecte la nervi daca si-ar imagina ca respectivele obiecte se bucura de atentia pe care o primesc.

Chiar daca in America negrii munceau pentru albi, in Romania, cea mai des practicata munca a omului alb este tocmai "la negru".